Drepturi salariale ale personalului din justiție.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
HOTĂRÂREA NR. 53/CM
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
Asistent judiciar -- -
Asistent judiciar - - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă - litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanta, mandatar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Constanța -secția penală și secția civilă conform tabelelor anexe:, I, I, -,, cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, cererea de intervenție în nume propriu formulată de, G,, personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Hârșova, cu domiciliul ales la Judecătoria Hârșova, str.-, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de:, A,- personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Constanța - secția comercială, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-,GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1,STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 15 lit.a din Legea 146/1997, modificată și art.285 din Codul muncii.
Instanța, având în vedere că reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța reclamanții:, -a, I, I, -, -, -, -,cererea de intervenție în nume propriu formulată de:, G, G - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Hârșova precum și cererea de intervenție formulată de, -, -, -, - personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Constanța secția comercială în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, GUVERNUL ROMÂNIEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG.10/2007,actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, astfel:
- Cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007,față de nivelul din luna decembrie 2006.
- Cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007,față de nivelul din luna martie 2007
- Cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007,față de nivelul din luna septembrie 2007.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la calcularea valorii de referință sectorială și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure disponibilitățile bănești necesare plății acestor drepturi salariale, precum și obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele:
Reclamanții cât și intervenienții au invocat faptul că prin OG.6,10,11/2007, au fost prevăzute creșteri salariale pentru funcționarii publici și pentru personalul din sectorul bugetar,aceștia fiind excluși de la aceste creșteri salariale. Această situație constituie în opinia reclamanților un caz de discriminare în condițiile în care OG.8/2007 a stabilit salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea,pe baza valorii de referință sectorială cuprins în art.39 din OUG.27/2006,în cuantum de 280,64 lei nemodificată până în prezent,și a coeficientului de multiplicare,pe grad de trepte profesionale,în raport de funcția deținută,de nivelul studiilor,de vechime în specialitate,precum și de nivelul instanței sau al parchetului,astfel,modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Reclamanții și intervenienții în nume propriu au mai afirmat că și magistrații au promovat acțiuni asemănătoare în care au solicitat creșteri salariale socotindu-se discriminați față de alte categorii din cadrul unităților unde își desfășoară activitatea,acțiuni admise de instanțele de judecată.
Potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " ispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ " funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii."
Legea nr.154/1998 se aplică și " celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege."
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție."
3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
Prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, întrată în vigoare la data de 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art.3 1).
Conform anexei 1 la OUG nr.27/2006 valoarea de referință sectorială încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Astfel, potrivit OG nr.3/2006 valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar OUG nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Prin art.3 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."
Prevederile legislative din ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art.74 din Legea nr.303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ " repturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și " dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Acțiunea este fundamentată în principiu și pe dispozițiile OUG nr.134/1999 art.1 1 care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoarea trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile aplicabile sectorului bugetar.
Prevederile OUG nr.27/2006 nu au abrogat dispozițiile art.1 din OUG 134/1999.
Dispozițiile arătate din OUG 134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art.74 din Legea nr.303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi, mai precis, doar ca urmare a răspunderii disciplinare.
În susținerea și dovedirea celor solicitate reclamanții au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
Totodată, s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2004 - 18.03.2005, în raport de dispozițiile Decretului nr.167/1958.
În ședința publică din data de 09.07.2008 instanța în temeiul dispozițiilor art. II 2 din OUG nr.75/2008 a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Statului prin Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de această excepție, se rețin următoarele:
Potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele.
Potrivit Constituției României Statul garantează drepturile și libertățile recunoscute cetățenilor prin acte normative.
Având în vedere calitatea de garant a Statului, este evident că acesta nu se poate legitima cu calitate procesual pasivă într-un raport juridic în care atât subiectul activ cât și subiectul pasiv este determinat în mod expres prin dispozițiile art.282 din Codul muncii.
Acest aspect este relevat, de altfel, și prin dispozițiile art.48 3 din Constituția României, în conformitate cu care Statul poate răspunde patrimonial, în condițiile prevăzute de lege, doar pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, împrejurare în raport de care, se reține că doar în cauzele ce au un asemenea obiect, Statul poate avea calitate procesual pasivă.
Față de cele arătate, se constată că pârâtul Statul Român prin Ministerului Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasivă, aspect în raport de care instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă..
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada pentru perioada anterioară datei de 13 martie 2008, se constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.7 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În art.3 din același act normativ se precizează că termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii.
Conform art.283 1 lit.c din Legea nr.53/2003, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Legea de salarizare a magistraților, nu cuprinde dispoziții derogatorii referitoare la termenul de prescripție, astfel încât devine aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de dreptul comun.
Chiar dacă magistrații sunt o categorie distinctă de personal, fiind numiți în funcție, aceștia au tot un raport juridic de muncă.
Față de data introducerii acțiunii, respectiv 13 martie 2008, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate anterior datei de înregistrare, cu consecința respingerii acestora ca atare.
Pe fondul cauzei, analizând pretenția dedusă judecății, prin prisma textelor de lege incidente, se constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamantului nu sunt conforme cu realitatea evoluției legislative.
Este real că potrivit art.11din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr.216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001stabilește prin art.13 1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoarea de referință sectorială a fost majorată prin OUG nr.187/2001 și OUG nr.177/2002 începând cu data de 01.01.2003.
Prin OUG nr.177/2002 - intră în vigoare a data de 1 ianuarie 2003 - rt. 50 2 a abrogat art.11din Legea nr.50/1996 care prevedea că " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
Semnificația juridică a unei atare prevederi normative este aceea că de la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Prin OUG nr.177/2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 6 % începând cu 01.01.2003 și cu 9 % începând cu 01.10.2003 ajungând la 194,38 lei respectiv la 211,87 lei.
OUG nr.123/2003 a majorat valoarea de referință sectorială care a ajuns la 224,58 lei începând cu 01.01.2004 la 238,06 lei începând cu 01.10.2004.
Prin OG nr.33/2005 aceasta s-a majorat la 246,60 lei începând cu 01.01.2005 și la 257,10 lei începând cu 01.10.2005, iar prin OUG nr.27/2006 s-a majorat la 267,28 lei începând cu 01.04.2006 și la 280,64 lei de la 01.09.2006.
Actele normative invocate de reclamant, respectiv OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fără a mai prelua considerentele, arătăm că începând cu data de 01.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004 - martie 2008.
Reclamantul susține că prin neacordarea creșterilor salariale, categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea creșterilor salariale aferente anilor 2004 - 2008.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoarea prin dispozițiile art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Și nu în ultimul rând, acordarea de creșteri salariale prevăzute de ordonanțele arătate pentru unele categorii de persoane excede cadrului legislativ stabilit prin OG nr.137/2000, întrucât conținutul diferit de alte categorii profesionale a necesitat sisteme diferite de salarizare, situațiile nefiind, deci, comparabile.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constatată și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art.1 2 lit."e" din OG nr.137/2000 și art.27 din același act normativ, nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme Curtea Constituțională a statuat în mod constant )Decizia nr.818 din 3 iulie 2008, Decizia nr.819 din 3 iulie 2008, decizia nr.820 din 3 iulie 2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va respinge acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate excepțiile privind necompetența materială a instanței și inadmisibilitatea cererilor de intervenție.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului și respinge acțiunea față de acesta, pentru lipsa calității procesual pasive.
Respinge ca nefondată cererea reclamanților formulată de reclamanții,, I, I, -,, cu domiciliul ales la Tribunalul Constanța,-, cererea de intervenție în nume propriu formulată de, G,, personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Hârșova, cu domiciliul ales la Judecătoria Hârșova, str.-, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de:, A,- personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Constanța - secția comercială, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-,STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.hot. - asistent jud.- -/ 10.11.2008
- gref. -
72 ex./19.11.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
