Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 239
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 939/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate, și pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul C-S și Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată încheiată cercetarea și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în data de 08.05.2009 în dosarul nr- al Tribunalului C - S, intervenienții și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL C-S, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la stabilirea și plata dreptului salarial reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, reactualizat cu rata inflației astfel:
pentru, începând cu data de 01.09.2008 și în continuare;
pentru, începând cu data de 15.04.2008 și în continuare;
în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată, actualizarea sumelor pentru perioada mai sus menționată cu rata inflației.
În motivarea cererii formulate, intervenienții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ, a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002.
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce nr.OUG177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art.41, se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG177, nu și Legea nr.50/1996.
În atare situație, se apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință, el trebuia acordat, în continuare, judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Intervenienții consideră că acțiunea este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi, nu poate fi modificat sau abrogat, decât de un alt act normativ cu aceeași forță juridică. Or, nu se poate pune semnul egal între lege și ordonanțele guvernului.
Se consideră că acțiunea este întemeiată pe principiul dreptului muncii, dar mai ales pe principiul nediscriminării, statuat în mai multe acte normative, între care și nr.OG137/2000, care în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Intervenienții susțin că au luat cunoștință de săvârșirea faptelor incriminatorii prin minuta deciziei nr.21 din 10 martie 2008 din dosar nr.5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.27 alin.2 din nr.OG137/2000 și practicii judiciare, termenul de prescripție de 3 ani în acest caz curge cu începere din luna martie 2008 și nu de la data discriminării de către pârâți.
În dovedirea acțiunii, intervenienții au depus copia Deciziei nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în același dosar în data de 13.05.2009, intevenienta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, TRIBUNALUL C-S, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la stabilirea și plata dreptului salarial reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, reactualizat cu rata inflației, începând cu data de 15.07.2008 și în continuare, reprezentând spor risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată, invocând aceleași motive ca și intervenienții și.
Față de aceste cereri de intervenție, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 519/15.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sad isjuns cererile de intervenție mai susmenționate și a format prezentul dosar.
Prin sentința civilă nr. 939 din 09.10.2009, Tribunalul CSa admis cererile de intervenție și a obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C-S, în solidar, să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, respectiv salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.09.2008 pentru reclamanta și cu data de 15.07.2008 pentru reclamanta, și până la data pronunțării prezentei sentințe, precum și pentru viitor până la data încetării raporturilor de serviciu, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective, reținând următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG177/2002.
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce nr.OUG177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art.41, se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG177, nu și Legea nr.50/1996.
În atare situație, se apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință, el trebuia acordat, în continuare, judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Din coroborarea disp. art. 2 din OUG. nr. 20/2002, care prevăd că magistrații consultanți beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996, cu disp. art. 115 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că magistrații consultanți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în funcțiile de asistenți judiciari, rezultă că disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 sunt aplicabile și asistenților judiciari.
Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deci, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a existat din 2000 și există și in prezent, este cuvenit reclamantelor, însă nu le-a fost plătit acestora.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, prin care a arătat că drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus și sporul pentru risc și solicitare neuropsihică art. II din 179/1999 stabilind drepturile de care beneficiază acești. De asemenea a mai invocat și art. II din OUG 20/2002 și art. 27/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, curtea constată următoarele:
Coroborând decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casție și Justiție cu dispozițiile art. II din OUG 20/2002, care stabilește că magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că după data adoptării OG 83/2000, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 devin aplicabile și magistraților consultanți deveniți asistenți judiciari. În ceea ce privește dispozițiile OUG 27/2006, Curtea constată că acestea nu au nici o influență asupra drepturilor acordate asistenților judiciari de art. 47/1996, situația fiind similară cu cea a magistraților și personalului auxiliar din instanțe.
Curtea mai constată faptul că începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea 330 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât de la această dată, salarizarea se face în concordanță cu această lege, care prevede pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți acordarea sporului de confidențialitate.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și va modifica sentința recurată în sensul acordării drepturilor salariale până la data de 12.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 939/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul acordării drepturilor solicitate până la data de 12.11.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.03 2010
Tehnored / 15.03.2010/9 ex/7 com.
Prima instanță: jud. și
Tribunalul C-S
Decizia se comunică:
Pârâtului recurent - Ministerul Justiției
Reclamantei intimate ,
Reclamantei intimate ,
Reclamantei intimate
Pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice,
Pârâtului intimat Tribunalul C-S și
Pârâtei intimate Curtea de APEL TIMIȘOARA
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
