Pretentii civile. Speta. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 238
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1873/30.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați G, și pârâtul intimată Secția Parchetelor Militare B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Ministerul Apărării Naționale, consilier juridic G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentului Ministerul Apărării Naționale depune la dosar delegație de reprezentare juridică și adresa nr. 1384/VI/14/2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul Militar Timișoara, pentru a dovedi că reclamantul intimat a fost trecut în rezervă la data de 30.04.2009.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Apărării Naționale solicită admiterea recursurilor pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1873/PI din 30 septembrie 2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamanții G, si, în contradictoriu cu pârâtii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare B, Ministerul Economiei si Finanțelor și Ministerul Apărării.
A obligat pârâții Ministerul Apărării și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare B la plata către reclamanți a sporului de stres cuvenit si neacordat acestora, în procent de 50%, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 14.05.2005 si pentru viitor.
A admis cererile de intervenție principală formulate de intervenienții - și și a obligat pârâții Ministerul Apărării și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare B la plata către intervenienți a sporului de stres cuvenit si neacordat acestora, în procent de 50%, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 31.03.2007 si pentru viitor pentru intervenientul și începând cu data de 01.08.2007 și pentru viitor pentru intervenientul.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor sa aloce fondurile necesare plătii sumelor solicitate de către reclamanți și intervenienți, pârâții Ministerul Apărării și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare B la înscrierea drepturilor supra acordate reclamanților și intervenienților în carnetele de muncă ale acestora.
De asemenea, tribunalul a respins cererile de chemare în garanție ale Ministerului Economiei și Finanțelor, formulate de Ministerul Apărării și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei si Finanțelor este neîntemeiată și a respins-o, în considerarea faptului ca, Ministerul Economiei si Finanțelor, potrivit cu art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; astfel, rolul Ministerul Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar fondurile Ministerului Justiției si al Libertăților, respectiv al Ministerului Public -Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si al Ministerului Apararii Nationale sunt asigurate de către Ministerul Economiei si Finanțelor.
Tribunalul a respins și exceptia lipsei procedurii prealabile invocata de catre pârâtul Ministerul Apararii Nationale-Directia Instantelor Militare, în considerarea faptului că, asa dupa cum rezultă din economia actului procedural investitor de instanta, actiunea reclamantilor nu se fundamenteaza pe ipotezele reglementate de OUG nr. 27/2006 invocata de catre pârâti, căci reclamantii nu reclamă modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicita restituirea unor drepturi salariale neacordate, în speță sporul de 50% pentru risc si solicitare neuropsihica, în conditiile Codului muncii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Se impune mențiunea că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Cum practica judiciară la nivelul țării a cunoscut soluții contradictorii cu privire la acordarea acestui spor magistraților, ulterior apariției OG nr.83/2000, instanța supremă a tranșat problema de drept pe calea recursului în interesul legii, potrivit Deciziei nr.21/2008, statuând în sensul îndreptățirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate la acordarea acestui spor.
S-a arătat că potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față însă.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegala, instanța a apreciat ca întemeiate acțiunea reclamanților precum si cererile de intervenție in interes propriu având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării Naționale prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin T, s-a solicitat modificarea sentinței supusă reformării, in sensul respingerii cererii de chemare in judecată și a cererii de chemare in garanție față de acest minister pentru lipsa calității procesual pasive.
Pentru justificarea motivelor de recurs autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu statul sau cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Public. Cele două instituții sunt ordonatori principali de credite pentru personalul acestor instituții, iar potrivit art. 29 alin.3 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Asupra fondului drepturilor supuse analizei, recurentul a susținut că Ministerul Finanțelor Publice se află in imposibilitate de a acorda drepturi bănești pentru care nu există o bază legală și pe care legiuitorul a înțeles să le suspende potrivit prerogativelor oferite de Constituția României.
Pârâtul, în motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile care a fost respinsă nelegal de către prima instanță cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, precum și a competenței, arătând că instanța competentă în cauză este Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Referitor la fondul cauzei se menționează că acțiunea este lipsită de temei legal față de prevederile OG nr. 8/2007, care a abrogat Legea nr. 50/1996.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea constată următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, Curtea împărtășește opinia că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete fiind necesar ca acestea să pună la dispoziția angajatorului fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ori, prin raportare la împrejurarea că reclamanții fac parte din categoria bugetarilor, valorificarea cu succes a drepturilor salariale in discuție, care in cazul lor sunt suportate din veniturile publice, devine cu atât mai eficientă cu cât raporturile procesuale sunt legate cu Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceasta întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a actelor normative privind aprobarea contului general anual de execuție.
De altfel, instanța de recurs reține că sentința supusă reformării nu conține vreo dispoziție de obligare in solidar a pârâtului recurent Ministerul Economiei și Finanțelor la plata despăgubirilor solicitate, obligația de a aloca ordonatorului principal de credite fondurile bănești necesare fiind rezultatul admiterii unei cereri incidentale,de chemare in garanție.
Curtea mai reține că legitimarea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Excepția a fost corect respinsă de către instanța de fond, iar motivul de recurs supus analizei nu este întemeiat.
In privința recursului exercitat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea apreciază că este neîntemeiat, întrucât natura litigiului dedus judecății izvorăște dintr-un raport de muncă și nu reprezintă un litigiu supus competenței instanței de contencios administrativ și fiscal, cum greșit susține recurentul că ar fi incidente în speță dispozițiile art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006.
Referitor la motivul de recurs ce vizează fondul cauzei - netemeinicia pretențiilor, invocat de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale, se constată că acesta nu face altceva decât să susțină că obligațiile stabilite in sarcina sa prin hotărâri judecătorești definitive sunt nelegale, imposibile și nu pot fi executate și că aceste susțineri îndreptățesc instanța de recurs să conchidă că autorul recursului contestă autoritatea de care trebuie să se bucure intr-un stat de drept o hotărâre judecătorească definitivă, chiar dacă prin aceasta se constată o creanță in sarcina autorităților publice.
In fine, instanța de recurs consideră că se impune reformarea sentinței de fond cu privire la modul de soluționare a cererilor de acordare a drepturilor bănești pentru viitor, observând că prin art. 4 și urm. din anexa VI a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,a operat o modificare a raporturilor de muncă ale reclamanților, in sensul că aceștia au fost recompensați cu un spor de stres și suprasolicitare neuropsihică sub forma unui spor salarial,aplicat la salariul de bază, al cărui cuantum nu mai poate fi modificat pe cale judiciară. De aceea, începând cu data de 12 noiembrie 2009, când normele legale in discuție au intrat in vigoare, instanța de recurs nu mai poate acorda drepturi salariale intr-un alt cuantum decât cel prevăzut expres de legiuitor.
Toate argumentele de fapt și de drept ce au fost amplu prezentate mai sus sunt de natură a susține soluția de admitere a celor două recursuri, așa încât, in baza art. 304 ind. 1 și 304 pct.9 /pr. civ. Curtea va modifică parțial sentința în sensul că va admite în parte a acțiunea reclamanților și va acorda drepturile bănești reprezentând contravaloarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate, doar până la data de 12.11.2009, iar pentru reclamantul până la data de 30.04.2009, dată de la care a fost trecut în rezervă în baza Ordinului Ministrului Apărării nr. 382/17.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1873/30.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică parțial hotărârea recurată în sensul că acordă sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază până la data de 12.11.2009, iar pentru reclamantul până la data de 30.04.2009.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.03.2010
Tehnored /15.03. 2010/9 ex/7 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Pârâtului recurent - Ministerul Apărării Naționale
Pârâtei recurente - Direcția Generală a Finanțelor Publice T
Reclamanților intimați: G,
Pârâtei intimate Secția Parchetelor Militare
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
