Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 25
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții, ( ), -, -, -, I, -, -, -, -, ( ), R, -, - prin reprezentant legal, -, ( ) și în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este lipsă cu reclamantul - prin moștenitori legali.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată acțiunea în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL IAȘI, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fondul cererii.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-, reclamanții, (), I, ( ), R, (), toți reprezentați de, cu domiciliul ales la ribunalul Iași, cu sediul în str. - nr.25, și,în calitate de moștenitori ai lui, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, solicitând obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG137/2000, suma actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale potrivit OG9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune, cu obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că din adresa nr. 42140, 42717/30.04.2008 emisă de Ministerul Justiției, ca urmare a solicitării unor informații de interes public de Asociația Judecătorilor din Oltenia, rezultă că în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, în sume considerabile, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 147/1997, fiind emise în acest sens mai multe ordine de către ministrul justiției.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 alin. 2 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin nr. 1008/C din 19 mai 2006, acest fond se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și al personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu, repartizarea sumelor făcându-se de către ordonatorul principal, secundar sau terțiar de credite. Deși potrivit acestor norme atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, sumele primite de cei din urmă fiind considerabile.
Mai arată reclamanții că eventualele susțineri ale Ministerului Justiției, în sensul că există doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare. Această posibilitate a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul fără justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
Mai arată reclamanții că, în realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv consilierilor asimilați magistraților, salarizați întocmai ca și cei din urmă, dar premiați discriminatoriu cu sume importante, fără a se ține cont de calificativele anuale obținute, de rezultatele meritorii, de complexitatea sarcinilor de serviciu și de modul de îndeplinire a acestora.
În drept, reclamanții invocă art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 Protocolul 12 la Convenție, art. 11 și 20 din Constituția României și art. 21 alin. 1 din OG. 137/2000.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul menționează decizia Curții Constituționale nr. 818 din 03.07.2008 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG137/2000 "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pârâtul susține că acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nu poate fi reținută ca o încălcare a dispozițiilor OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției.
Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției. Legea 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmează a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Mai susține pârâtul că reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000. De asemenea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 Protocolul 12 la Convenție fac referire la interzicerea generală a discriminării cu privire la exercitarea oricărui drept fundamental ori prevăzut de lege.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunară brută, salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este determinabil potrivit legii, stimulentele acordate depinde de o multitudine de factori, printre care, existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numărul personalului, calitatea activității desfășurate, criterii de performanță apreciate ca prioritare, etc. În normele aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1008/C/2006 au fost elaborate criteriile ce urmează a sta la baza acordării stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea 146/1996, care sunt distincte pentru cele două categorii profesionale. Totodată, susține că, prin normelor menționate, s-a prevăzut că propunerile nominale și cuantumul sumelor ce se acordă judecătorilor și personalului auxiliar se stabilesc de colegiile de conducere ale instanțelor pe baza criteriilor prevăzute de aceleași norme.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de APEL IAȘIa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze fiecărui salariat din sistemul justiției dreptul de a primi stimulente.
Dispozițiile art. 25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru prevăd modul în care se constituie fondul cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, iar alin.3 al aceluiași articol stabilește că "repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției".
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1008/C/2006 au fost elaborate norme privind aplicarea dispozițiilor art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 referitoare la stimulente ce pot fi acordate personalului din sistemul justiției și criteriile ce urmează a fi avute în vedere la acordarea acestora.
Astfel, ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției i-a fost recunoscută posibilitatea de a acorda stimulente, cu îndeplinirea condițiilor stabilite prin ordinul sus - menționat.
Pe parcursul anilor 2006-2008 Ministerul Justiției nu a emis niciun ordin sau vreo dispoziție referitoare la repartizări de sume destinate stimulării personalului în cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât Curtea de APEL IAȘI, în calitate de ordonator secundar de credite nu a fost în măsură să repartizeze individual stimulente pentru aceste categorii de personal.
În susținerea excepției invocate s-a susținut și faptul că reclamanții sunt încadrați în schema de personal a Tribunalului Iași.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că susținerea reclamanților referitoare la nerespectarea principiului nediscriminării este nefondată, întrucât nu există un drept la acordarea de stimulente garantat prin vreun act normativ, reclamanții având doar vocația de potențiali beneficiari ai acestor stimulente, în funcție de criteriile stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1008/C/2006.
Față de excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată. Calitatea sa procesuală este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de APEL IAȘI, atât timp cât are calitate de ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art. 154 alin. 3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr. 12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantat fără nici o discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici o autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Cu privire la discriminarea invocată de reclamanți, care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și conex al Judecătoriei Iași, se reține că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare și fără să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art. 6 alin. 2 Codul muncii, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Or, pentru a se putea examina existența unui tratament diferențiat prin acordarea stimulentelor din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1997, este necesar să se stabilească, în primul rând, situația identică sau asemănătoare în care se află reclamanții, în raport cu beneficiarii ordinelor emise de Ministrul Justiției, invocate de aceștia. Este evident că reclamanții nu au un statut egal sau similar cu cel al consilierilor juridici asimilați magistraților din cadrul Ministerului Justiției, așa încât nu se pune problema unui tratament diferențiat.
Cum principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică, așa cum s-a arătat, doar situațiilor egale sau asemănătoare, care nu se regăsesc în prezenta cauză, care are ca principal obiect plata către fiecare reclamant, ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate sau conex din cadrul Judecătoriei Iași, despăgubirilor egale cu stimulentele primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților, acțiunea formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de APEL IAȘI și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, (), I, ( ), R, (), toți reprezentați de, cu domiciliul ales la ribunalul Iași, cu sediul în str. - nr.25, și,în calitate de moștenitori ai lui, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I,- și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
9 ex. - 13.02.2009.
21 Ianuarie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
