Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 23/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 23
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Reclamanta arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe excepția prescripției dreptului la acțiune, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fondul cererii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că prescripția dreptului la acțiune se referă la o perioadă limitată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr- reclamanta chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.09.2005-01.10.2006, cu obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri privind calitatea sa de judecător în perioada 01.09.2005-01.10.2006.
Până la prima zi de înfățișare reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 25.04.2004-01.10.2006.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 25.04.2004-18.09.2005, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă ori de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală.
Având în vedere faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora și având în vedere disp. art. 49 din Legea 500/2002, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de acest minister.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art. 42 din nr.OG 83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp. art. 107 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, or, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de învestire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților și personalului auxiliar, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp. art. 329 Cod. proc. civ. se reține că reclamanta - ce a făcut parte din categoria magistraților - este îndreptățită la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după abrogarea, prin nr.OG 83/2000, a normelor ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamantă.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamanta,. în I, bulevardul nr.31, - 1-5, scara C4, etajul 6, apart.22, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Curtea de Apel Iași, cu sediul în I,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector5, codul poștal -.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 25.04.2004 și până la data de 01.10.2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:
6 ex. - 28.01.2009.
22 Ianuarie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
