Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 22/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 22
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Lorin
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-au depus la dosar copie a încheierii prin care s-a admis cererile de abținere formulate de către asistenții judiciari a, și, un memoriu de către reclamante și întâmpinări de către pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată acțiunea în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe aceasta.
INSTANȚA,
Asupra conflictului de muncă de fața.
Prin cererea înregistrată sub nr.1116/45/16.12.2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantele:, și au chemat în judecată pe pârâții: Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea în solidar a primilor trei pârâți la plata pentru fiecare a unei despăgubiri, actualizată la data plății, egale cu suma primită de colegii magistrați, 1700 lei, cu titlu de stimulente în baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 1921/C/l5.12.2005 emis de Ministerul Justiției s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru personalul din justiție, distribuit printre alții și judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0-3 ani din cadrul judecătoriilor. Suma acordată acestora a fost de 1700 lei.
Dispozițiile acestui ordin referitoare la acordarea de stimulente numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime de 0-3 ani, au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu atât între judecători, cât și între judecători și asistenții judiciarei salarizați precum judecătorii de la judecătorii. Consideră reclamanții că prevederile ordinului sunt vădit discriminatorii întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă, pârâtul Ministerul Justiției ignorând faptul că, la colectarea sumelor ce constituie acest fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, au contribuit și asistenții judiciari.
La acordarea stimulentelor din acest fond nu pot fi avute în vedere decât criterii obiective, profesionale, în corelare directă cu activitatea desfășurată, așa cum au fost exemplificativ menționate în Ordinul nr. 2404/C/2004 al Ministerului Justiției. Situația de discriminare a fost constatată și de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că stimulentele financiare cate fac obiectul prezentei cauze au fost acordate cu respectarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004. enumerării prevăzute de art. 4 alin. 1 este de exemplificare a unor criterii, nu de limitare a acestora, ceea ce exclude obligația de a motiva adoptarea unui nou criteriu de repartizare a sumelor.
A mai susținut pârâtul că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege, el depinzând de mai mulți factori, care îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu se poate vorbi de un drept de creanță lichidă, exigibilă.
De asemenea, la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca, în funcție de ordinea îndeplinirii obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate din amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat, recuperate de la participanții la procesul penal, fără ca tot personalul din sistemul autorității judecătorești să fie recompensat în același timp.
Analizând acțiunea formulată de către reclamante se reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamatele au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Iași.
Acestea susțin că au fost prejudiciate prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, ce ar fi aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, fiind acordat numai judecătorilor cu o vechime în funcție de 0-3 ani, deși acest criteriu nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea stimulentelor, în nici unul dintre actele normative ce stau la baza acordării lor personalului din justiție.
Se reține că în cauză, reclamantele nu au reușit să dovedească faptul că, prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, s-ar fi aprobat un fond de stimulente financiare și pentru asistenții judiciari.
Prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin acest ordin au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, însă această hotărâre nu constată existența unei astfel de discriminări și între judecători și asistenți judiciari.
Din argumentarea deciziei nr. 294/2001 a Curții Constituționale se reține că legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, se reține însă că reclamantele nu au dovedit că ar fi fost în situații analoage și comparabile cu persoanele cărora li s-au acordat stimulente financiare potrivit Ordinului nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, astfel încât urmează să se respingă cererea acestora de reparare a prejudiciului suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții:, și și, având ca reprezentant ales pe reclamanta, cu domiciliul ales la ribunalul Iași, str.- nr.25, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Iași, str.- nr.25 și Tribunalul Iași, str.- nr.25, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, etaj.2, apart.202, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu domiciliul ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județului I,-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Lorin
