Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.260/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice și de reclamanții și intervenienții, G, împotriva sentinței civile nr.520/C/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, în nume propriu și în calitate de mandatar al recurenților-reclamanți și intervenienți, reprezentanții celorlalte părți fiind lipsă.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri, ambele declarate și motivate în termen legal, semnate, legal scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurenta-reclamantă depune la dosar practică judiciară și adresa Ministerului Justiției nr.24956/5.03.2009, prin care se dispune acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, începând cu data de 1 martie 2009.
La solicitarea instanței, recurenta-reclamantă prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul în nume propriu și ca mandatar al recurenților-reclamanți și intervenienți, solicită admiterea recursului pe care reclamanții și intervenienții l-au formulat, astfel cum acesta a fost motivat prin petiția scrisă. Arată că hotărârea primei instanțe a fost pusă în executare iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat contestație la executare ce a fost respinsă.
În legătură cu recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.520 din 25 iunie 2008 Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - 27 august 2007, s-a respins acțiunea și cererea de intervenție în ceea ce privește perioada 1 aprilie 2004 - 27 august 2007 ca prescrisă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis acțiunea în parte, formulată de reclamanții, și, prin mandatar și cererea de intervenție formulată și completată de, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău.
Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților și drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada 28 august 2004 - 31 decembrie 2004, fiind obligați aceiași pârâți să plătească intervenientei aceleași drepturi salariale, în valoare actualizată la data plății efective, pentru perioada 1 aprilie 2005 - 3 februarie 2007.
De asemenea, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească celorlalți reclamanți și intervenienți drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada28 august 2004 - 2 februarie 2007și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale constând în spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut, pentru perioada 11 iulie 2004 - 1 februarie 2007 iar Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății acestui spor.
La termenul din 10 octombrie 2007 au formulat cerere de intervenție, intervenientele care au solicitat aceleași drepturi salariale, de aceeași natură ca reclamantele, cererea fiind admisă în principiu prin încheierea din 5 martie 2008.
S-a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă iar Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate în perioada 1 aprilie 2004 - 28 august 2004.
Instanța de fond a reținut că, reclamanții și intervenienții sunt angajați ca personal auxiliar al Curții de APEL BACĂU, îndeplinind funcții de grefier, respectiv agent procedural și aprod, parte dintre ei încetându-și activitatea, iar cu privire la vocația reclamanților la acordarea sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, s-a pronunțat, prin decizia nr.XXI (21) din 10 martie 2008, în sensul că drepturile consacrate de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 persistă și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2006, întrucât prin acest ultim act normativ s-au depășit limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlament, prin care Guvernul a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, dar nu și să abroge dispoziții din lege.
S-a apreciat de prima instanță că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru perioada 1 aprilie 2004 - 27 august 2004 în raport de dispozițiile art.283 din Codul Muncii.
Referitor la cererea de acordare a drepturilor solicitate și pentru viitor, s-a apreciat că sporul de 50% este cuvenit doar până la apariția nr.OG83/2000 dar nu și după intrarea în vigoare la 3 februarie 2008 nr.OG8/2007 care a abrogat expres, în tot Legea nr.50/1996.
Privitor la personalul conex - respectiv cei ce îndeplinesc funcția de aprod și agent procedural, s-a reținut că, la data de 1 ianuarie 2005 intrat în vigoare Legea nr.567/2004 care la art.3 a făcut distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, or după 31 decembrie 2004 prin intrarea în vigoare a Legii nr.567/2004, nu se poate reține că personalul conex este și el personal auxiliar de specialitate.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că se impunea respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin încheierea din 8 iulie 2008 s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanții, și din sentința civilă nr.520/D/2008 a Tribunalului Bacău și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei, în sensul că pronunțarea hotărârii s-a făcut la 25 iunie 2008 și nu la 25 iulie 2008, cum greșit s-a consemnat.
Prin sentința civilă nr.926 din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Bacăus -a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de reclamanta în nume propriu și ca reprezentant al celorlalți reclamanți, (), G, și s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.520/D/25 iunie 2008 Tribunalului Bacău în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească în solidar reclamanților și intervenienților drepturile bănești solicitate.
De asemenea, s-a mai admis și cererea de îndreptare eroare materială în sensul că în mod corect se va trece în aliniatele 1 și 2 că admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2000 - 27 august 2004 și respinge acțiunea pentru aceeași perioadă, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Împotriva hotărârii 520 din 25 iunie 2008 au formulat recurs pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin B, reclamanții și intervenienții, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului reclamanții și intervenienții au arătat, în esență, că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale și a deciziei nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată în interesul legii de și că greșit a fost respins ca prescris dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 28 august 2004 și greșit nu s-au acordat drepturile și după data de 1 februarie 2007, după apariția nr.OG8/2007.
Aceasta întrucât anterior datei de 28 august 2004, drepturile în cauză erau suspendate, dreptul fiind condiționat de declararea ca neconstituțională a art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, condiția fiind una nesigură, fiind incidente dispozițiile art.1004 și 1005 Cod civil, iar cererea de acordare a drepturilor anterior datei menționate nu era prescrisă, termenul începând să curgă numai de la data împlinirii condiției.
De asemenea, neacordarea drepturilor solicitate și după data de 1 februarie 2007 este nejustificată, instanța încălcând dispozițiile deciziei pronunțate în interesul legii de, decizie care este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Arată recurenții și că prin completarea la acțiune - fila 136 pct.3 dosar fond - au solicitat să fie obligată pârâta, în speță Curtea de Apel, să efectueze mențiuni în cartea de muncă, cererea fiind formulată anterior dezbaterilor pe fondul cauzei, cum greșit a reținut instanța.
Susțin recurenții, de asemenea, că instanța nu s-a pronunțat pe drepturile solicitate în perioada 2 februarie 2007 la zi și nu a precizat dacă pârâții au fost obligați indivizibil sau în solidar.
În motivarea recursului, recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor arată, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă întrucât între recurent și reclamanți nu există niciun raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina recurentului plata drepturilor bănești în discuție, iar Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite cu respectarea Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la neacordarea drepturilor solicitate anterior datei de 28 august 2004, considerându-se a fi prescris dreptul material la acțiune, se va aprecia că soluția instanței de fond este corectă întrucât, cererea de acordare a drepturilor în cauză putea fi efectuată de recurenți cu mult înaintea celei efectuate în cauză, cererea nefiind condiționată de declararea neconstituționalității vreunui text de lege.
Recurenții doar interpretează evoluția în timp a actelor normative, considerând că dreptul la acțiune s-ar fi născut doar odată cu pronunțarea deciziei în interesul legii de la data de 10 martie 2008. Or, acest punct de vedere nu poate fi reținut întrucât, niciun act normativ nu prevede vreo condiție de aplicare a drepturilor prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 fiind pe deplin aplicabile în cauză dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii, care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat -. Recursul recurenților reclamanți și intervenienți este însă admisibil sub aspectul neacordării drepturilor solicitate după data de 1 februarie 2007, sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond nefiind corectă.
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar. Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a stabilit cu putere de lege, printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă, se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 recurenții care au calitatea de personal auxiliar (sau au avut) de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de proprietate ce se putea face conform art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din nr.OG8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, rămânând a se da prioritate normelor actului normativ european.
unei norme legislative unui tratat internațional în material drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii și are efect exclusiv partes.
De altfel, la data la care s-a pronunțat în recursul în interesul legii prin decizia XXI, respectiv la 10 martie 2008, nr.OG8/2007 era deja în vigoare, instanța supremă nefăcând în niciun mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în condițiile existenței nr.OG8/2007.
De aceea se va aprecia că cererea recurenților era admisibilă și sub aspectul acordării drepturilor solicitate și după data de 1 februarie 2007, precum și pentru viitor.
Se va avea în vedere în raport de adresa de la fila 145 dosar fond, faptul că recurenții și au desfășurat activitate până la 1 decembrie 2007 când s-au pensionat, iar recurenta a desfășurat activitate până la 3 ianuarie 2008, dată la care s-a pensionat, situația în care drepturile în cauză se vor acorda până la data la care aceste recurente s-au pensionat.
Referitor la recurenții și, se vor menține dispozițiile sentinței recurate întrucât aceștia, după apariția Legea nr.546/2004 au funcționat ca personal conex și nu ca personal auxiliar.
De asemenea, se va aprecia că recursul recurenților-reclamanți și intervenienți este admisibil și sub aspectul cererii formulate și respinse de instanța de fond - privind efectuarea mențiunilor în cartea de muncă a acestora. Aceasta, întrucât la fila 137 dosar fond există o cerere de precizare și completare a acțiunii prin care s-a solicitat de reclamanți și intervenienți obligarea pârâtei Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Or, instanța de fond în mod greșit a reținut că această cerere a fost formulată doar cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, situație în care nu ar fi fost pusă în discuția contradictorie a părților, întrucât cererea a fost formulată încă la termenul din 19 martie 2008, motiv pentru care se va aprecia că cererea este admisibilă urmând a fi admisă și obligat pârâtul să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților.
Referitor la faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra obligării pârâților la plata drepturilor în discuție indivizibil sau în solidar, se va aprecia că nu este un motiv ce va putea fi reținut, întrucât instanța de fond prin sentința civilă de completare a hotărârii din 4 noiembrie 2008 dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.520/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în sensul că pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești solicitate.
Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice se va aprecia că nu este întemeiat, urmând a fi respins întrucât acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Aceasta întrucât conform art.19 din Legea nr.500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, a legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc. ceea ce însemnă că în acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să asigure sumele necesare acordării de despăgubiri că în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăților sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr.500/2002).
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și va admite recursul reclamanților - intervenienți, urmând a modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească în solidar către reclamanții, și drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective începând cu 28 august 2004 și până la data pensionării.
De asemenea, vor fi obligați aceiași pârâți să plătească în solidar reclamanților și intervenienților, (), drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective pentru perioada 28 august 2004 la zi și pentru viitor, iar pentru de la 1 aprilie 2005 la zi și pentru viitor.
De asemenea, va fi obligată pârâta Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, urmând a menține dispozițiile, din sentință, privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la reclamanții și și cu privire la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor în vederea achitării drepturilor salariale acordate prin hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.520/C/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de recurenții-reclamanți și intervenienți împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă nr.520/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească în solidar către, și drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective începând cu 28.08.2004 și până la data pensionării. Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească în solidar către, -, (), G, drepturile salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective pentru perioada 28.08.2004 la zi și pentru viitor, iar pentru de la 01.04.2005 la zi și pentru viitor.
Obligă pârâta Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Menține celelalte dispoziții cu privire la excepția prescripției, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, la reclamanții și și la obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.
tehnored./23.03.2009/3 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
