Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 285
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurenții - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr.272 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constată dosarul la primul termen de judecată, recursurile declarate în termen, motivate, legal scutite de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, având în vedere că procedura de citare este completă și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 272/C/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a fost respinsă ca nefondată excepția de necompetență materială invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și respinsă acțiunea față; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de B, iar pe fond a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție B, să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând indexările salariale după cum urmează:
- 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007;
- 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre și pârâtul Direcția Națională Anticorupție B să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 01.02.2008 reclamanții, și G, în calitate de procurori la Direcția Națională Anticorupție, au solicitat, în contradictoriu cu pârâțiiParchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anul 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările ce s-au acordat prin aceste acte normative, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtului Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, personalului bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică le-au fost majorate salariile de bază în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în baza textului legal menționat judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - salarizați în baza acelorași acte normative ca și reclamanții, respectiv OUG27/2006 - au beneficiat de toate majorările de mai sus.
Au mai precizat că, în calitatea pe care o dețin, de procurori, alături de judecătorii de la judecătorii și curțile de apel, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă, nu au beneficiat de niciuna dintre aceste majorări. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa motivat de faptul că între reclamanți și Ministerul Justiției nu a existat niciun fel de raport juridic deoarece reclamanții dețin calitatea de procurori aceștia se subordonează Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și se subordonează Ministerului Public.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă. În prealabil a fost invocată excepția necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe discriminarea față de alți salariați, iar despăgubirile solicitate întrunesc elementele unei acțiuni în pretenții, arătând că instanța competentă este Judecătoria Piatra Neamț. În susținerea acestei excepții a fost invocat și art. 27 alin 1 din OG 137/2000.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamanții solicită acordarea unor indexări care se cuvin personalului contractual din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică. Intimatul considera că acordarea acestor măriri salariale doar anumitor categorii de personal nu este o discriminare deoarece nu reprezintă o deosebire excludere, restricție sau preferință efectuată pe diferite criterii. De asemenea se mai arată că legiuitorul a formulat acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
Intimatul Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care a arătat că atâta timp cât indexările acordate au fost expres reglementate pentru anumite categorii de personal, reclamanții nu se pot considera discriminați mai ales că nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a pronunțat o hotărâre prin care să constate că în cauză s-a produs o discriminare. De asemenea același intimat a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă, a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia motivat de faptul că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu sunt subordonați în nici un fel față de ministerul Justiției și de asemenea nu au nici un raport de muncă și respectiv salariat angajator cu intimatul respectiv. În susținerea acestora stau și prevederile art. 20-21 din legea 500/2002 și art. 70 din legea 304/2004, precum și cele ale art. 1 alin 1 și 3 din G 43/2002.
Excepția necompetenței materiale invocate de către MINISTERUL PUBLICa fost respinsă, deoarece în speța de față ne aflăm în cadrul derulării unui raport de muncă atipic, în care reclamanții consideră că drepturile lor salariale nu sunt corect acordate deoarece se simt discriminați față de colegii lor. Fiind în față unui litigiu de muncă deoarece așa cum am mai spus ne aflăm în derularea unui raport de muncă, legea 168/1999 precum și Codul muncii este foarte clară în privința competenței de soluționare a acestor tipuri de litigii, în speță competent fiind tribunalul. De asemenea aceste tipuri de litigii sunt scutite de plata taxelor de timbru conform Legii 146/1997.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă deoarece reclamanții nu au nici un raport de muncă cu intimatul chemat în garanție, motiv pentru care cererea este inadmisibilă. Mai mult decât atât Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în această cauză ca intimat. Odată fiind intimat și obligat prin prezenta hotărâre la executarea obligațiilor ce îl privesc, chemarea sa în garanție, iarăși apare ca inadmisibilă.
Potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
În baza art. 1 din nr.OG 10/2007 aceleași categorii de personal au beneficiat în anul 2007 de o creștere a salariilor și indemnizațiilor avute la data de 31 decembrie 2006, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În baza acestor texte legale judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și reclamanții, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006.
Deși ulterior art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, la această dată prevederile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 referitoare la indexările salariale își produceau deja efectele, care nu puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil. Această abrogare este însă lipsită de relevanță și dacă se are în vedere că reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor formulate discriminarea în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din nr.OUG 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Instanța mai apreciază că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, el se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce ambele legi de aprobare și de modificare a celor două ordonanțe, intrate în vigoare ulterior OUG27/2006 - respectiv Legea nr. 323/2006 pentru OG nr. 3/2006 și Legea nr. 231/2007 pentru OG nr. 10/2007 - au continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anii 2006 și 2007.
Argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la "principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", dispozițiile nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanțelor de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
S-a dispus ca plata despăgubirilor cuvenite reclamanților să se facă în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Direcția Națională Anticorupție a fost obligată să efectueze mențiunile privind acordarea acestor majorări salariale în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, care a criticat hotărârea pentru respingerea excepției privitoare la lipsa calității procesuale pasive, și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a adus critici hotărârii recurate sub următoarele aspecte:
- hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală deoarece s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe respectiv a judecătoriei, competentă potrivit Ordonanței Guvernului nr. 137/2000;
- instanța de fond a dispus, în mod nelegal, obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11%, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești;
- nelegal instanța a dispus plata drepturilor solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
- nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul curții la 16 iunie 2008 însă, la 7 iulie 2008, având în vedere dispozițiile art. 1 alin.2 și art. 11 alin.3 din nr.OUG 75/2008, instanța a dispus scoaterea acestora de pe rol și trimiterea spre soluționare la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Această instanță, la rândul său, față de decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 și a constatat neconstituționalitatea acestor texte, a constatat că instanța competentă a soluționa cele două recursuri, în raport de dispozițiile art. 299 alin.2 Cod procedură civilă, este curtea și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei acestei din urmă instanțe.
Curtea, examinând cele două recursuri prin prisma motivelor de recurs invocate, încadrate la motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată recursurile nefondate.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere competențele date prin lege acestei instituții.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, atribuțiile acestei instituții constau în pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aplicarea aprobarea contului general anual de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, ceea ce înseamnă că în acțiunea de față, prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Fiind obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale recunoscute reclamanților, apare ca lipsită de interes critica adusă hotărârii recurate de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere care legal a fost soluționată de instanța de fond având în vedere natura litigiului de față.
În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, Curtea constată următoarele:
Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.
Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.
Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.
În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că ei nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.
Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).
Pentru aceste argumente, Curtea constată că tribunalul, ca instanță competentă potrivit dispozițiilor art. 2 pct. c Cod procedură civilă, a pronunțat o soluție temeinică și legală și pe fondul cauzei, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 1084 cod civil pentru o justă despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile promovate de recurenții - pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr.272 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,ca nefondate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
a
red.sent-/
red.rec.
tehnored. / 2 ex.
08.04.2009
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
