Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 286

Ședința publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia Liliana

- - - - - JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

GREFIER -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2 din 12.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.603/32/208.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:

Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.

Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă ( f. 3 dosar), instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CU RTEA

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 10.09.2008 în dosarul - s-a disjuns cererea de chemare în judecată a pârâților Ministerul -, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău formulată de reclamanta având ca obiect:

- obligarea pârâților Ministerul -, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău în solidar la plata actualizată cu rata inflației a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la îndemnizația brută de încadrare începând cu 1.06.2000 la zi și pe viitor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a invocat următoarele:

În calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Bacău, a beneficiat potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin OUG nr.177/2002 - privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - a fost abrogat acest spor pentru magistrați, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a acestora, însă nu li s-a mai acordat nici lor, deși dispozițiile legii 50/1996 rămăseseră în vigoare.

Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. În opinia reclamanților aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.

La 25.09.2008 ( fl.20 ) reclamanta și-a completat acțiunea solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Harghita și a Curții de Apel Mureș solicitând obligarea lor la plata aceleiași despăgubiri pentru perioada ulterioară transferului la Tribunalul Harghita ( 1.02.2008 ) la zi și pentru viitor, în cuantum actualizat; totodată a precizat că pentru perioada anterioară transferului înțelege a-și limita pretențiile la perioada 1.10.2005 - 1.10.2006 cât a fost cursant al Școlii Naționale de Grefieri în contradictoriu cu Ministerul - și la 1.10.2006- 1.02.2008 în contradictoriu cu Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău; a mai solicitat și obligarea Tribunalului Harghita la înscrierea în carnetul de muncă a salariilor brute lunare calculate prin aplicarea majorării cu procentul de 50 % solicitat.

Pârâtul Ministerul - a depus întâmpinare (filele 48 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând următoarele:

- lipsa calității sale procesual pasive pentru pretențiile vizând perioada cât reclamanta a fost cursanta Școlii Naționale de Grefieri;

- prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada ce nu se încadrează în cei trei ani anteriori promovării acțiunii,

- caracterul nefondat al pretențiilor după 3.02.2007, data intrării în vigoare a OG8/2007.

Prin civ. 2/12.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în cauză s-a dispus:

Respingerea excepției autorității de lucru judecat.

Admiterea în parte a acțiunii civile având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamanta -, cu domiciliul ales în municipiul M C,-, Județul H - la Tribunalul Harghita, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Tg. M cu sediul în municipiul Târgu M-, județul M, Ministerul - cu sediul în B- sector 5, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, ambii cu sediul în B-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B sector 1, P-ța - - nr.1-3 și Tribunalul Harghita cu sediul în M C-, județul

Obligarea pârâților Ministerul -, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamantei o despăgubire egală cu 50% din salariu de bază brut lunar ( spor de suprasolicitare neuropsihică) reactualizată la data plății efective în funcție de indicele de inflație pe perioada 1 octombrie 2006 - 1 februarie 2008.

Obligarea pârâților Ministerul -, Curtea de Apel Tg. M și Tribunalul Harghita să plătească aceleași despăgubiri și pe perioada 1.02.2008 la zi, reactualizate la data plății efective și pe viitor până la încetarea stării de discriminare sau a raporturilor de muncă.

Respingerea acțiunii pentru perioada 2005-1 octombrie 2006 pentru lipsa calității procesuale a pârâților.

Obligarea pârâtului Tribunalul Harghita să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta a dobândit calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanței judecătorești la data de3 iulie 2006când a fost angajată la Tribunalul Bacău în funcția de grefier cu studii superioare ( a se vedea fila 35 dosar - copie de pe carnetul de muncă).

Începând cu1 februarie 2008reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Harghita tot în calitate de grefier.

Anterior, în perioada octombrie 2005 - iunie 2006, reclamanta a absolvit Școala Națională de Grefieri.

Reclamanta în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bacău

(la data formulării acțiunii) a solicitat despăgubiri reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică ( 50 %) ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu.

Aceasta s-a mai judecat pentru plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă 772/ 4 septembrie 2007 Tribunalului Neamț ( dosar -) rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ( decizia nr.1032/ 12 decembrie 2007 Curții de Apel Bacău ).

În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat,deoarece acțiunea ce a format dosarul - a avut o altă cauză,recte dispozițiile art.47 din legea 50/1996 care au fost abrogate expres abia prin OG8/2007.

Acțiunea pendinte are ca temei juridic discriminarea.

Instanța a apreciat că reclamanta a fost și este discriminată față de celelalte persoane aflate în condiții similare.

Astfel, a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI / 10 martie 2008 că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității, judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la îndemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001."

De vreme ce a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor și după intrarea în vigoare a OG83/2000, lipsirea reclamantei de acest spor echivalează cu o discriminare.

Mai mult decât atât, ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a reținut ca: "A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.

Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, aleOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și aleart. 1din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului"

Pentru perioada 1.01.2005 - 3.07.2006 reclamanta nu este îndreptățită să primească drepturi deoarece nu a avut calitatea de personal auxiliar ( a se vedea mențiunile din carnetul de muncă).

Pentru perioada în care reclamanta avut calitatea de al Școlii Naționale de Grefieri ( octombrie 2005 - iunie 2006) pretențiile nu pot fi solicitate de la pârâții din cauza de față deoarece Școala Națională de Grefieri se află sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii care are conform art.59 alin.3 din Legea nr.317/2004 calitatea de "ordonator principal de credite".

Drepturile solicitate se vor acorda și pentru viitor până la încetarea stării de discriminare sau după caz a raporturilor de muncă, întrucât fiind vorba despre o discriminare continuă nu prezintă importanță abrogarea expresă survenită prin OG.8/2007.

În ceea ce privește decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale, Curtea a constatat că aceasta nu este aplicabilă în cauza de față pentru următoarele considerente:

Decizia 820/3 iulie 2008 are în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu este cazul in speță, întrucât prin cererea dedusă judecații reclamanții au solicitat despăgubiri, iar nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Ea nu înlătură dreptul și obligația instanței de a acorda despăgubiri. De vreme ce art. 2 alin. 11 din OG137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existentei unei discriminări, în lipsa unei dezdăunări, noțiunea de răspundere civilă ar fi golită de conținut și fără efecte juridice.

Față de situația reclamantei, instanța a apreciat cea mai justa reparare a pagubei ca fiind acordarea de despăgubiri într-un cuantum echivalent, respectiv cu 50% din salariul de bază brut lunar. Mai mult chiar, contenciosul constituțional a constatat prin decizia. 447/2005: "Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condițieca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice. "

Chiar dacă decizia Curții Constituționale ar fi interpretată în sensul că instanțele de judecată nu ar putea acorda despăgubiri în caz de discriminare între salariați, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul uneilegi, general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța a dat prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este neconvențională.

La 10.02.2009 din oficiu, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 2/2009 în sensul că la alin.3 s-a trecut 3.07.2006-1.02.2008 în loc de 1.10.2006 - 1.02.2008, iar la alin.5 s-a trecut perioada 2005 - 3.07.2006 în loc de 2005 - 1.10.2006.

Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, pârâtul Ministerul - înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.

Criticile invocate de Ministerul - au vizat următoarele aspecte:

- lipsa unei baze legale pentru recunoașterea dreptului și pentru viitor în condițiile în care OG8/2007 - noua lege de salarizare a categoriei profesionale în care se regăsesc și reclamanții - nu prevede un astfel de spor.

Părțile legal citate pentru termenul din 23.03.2009 nu s-au prezentat, nu au formulat cereri; cum se solicitase judecarea cauzei în lipsă ( fl.3 ) cauza a rămas în deliberare.

Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ. Curtea constată caracterul său nefondat justificat de următoarele:

În ceea ce privește justificarea dreptului și după 1.04.2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din instanțe ( OG8/2007 ), trebuie reținut că:

Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege; însă această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO. Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol.

Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanta în calitate de personal auxiliar de specialitate a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.

Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care această categorie profesională să fie lipsită de dreptul de proprietate asupra acestui spor de 50%.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.

legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.

unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii, în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.

legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului, în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția; este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor pentru neconvenționalitate, deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.

privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).

Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.

Mai mult, la data când Jas oluționat recursul în interesul legii, OG8/2007 era deja aplicabilă; prin urmare, dacă dreptul la sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar s-ar fi justificat numai până la 1.04.2007, instanța supremă l-ar fi recunoscut numai până la acea dată; fapt ce nu a survenit, tocmai ca urmare a argumentelor din prima parte a analizei vizând neconvenționalitatea.

Față de toate aceste motive, constatând și că nu sunt incidente alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul Ministerului - va fi respins ca nefondat.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2 din 12.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.603/32/208.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

red.sent.- / El.

red.dec.rec. -

tehnored.BC/ 2 ex/ 27.03.2009

Președinte:Aștefănesei Petrina Manuela
Judecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Viziteu Camelia Liliana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Bacau