Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/
Ședința publică din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător: Fima
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 91 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatând-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
La data de 24.03.2008 a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, I, prin care, în contradictoriu cu Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGUM, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, au solicitat să li se recunoască existența unei discriminări și, drept consecință, să li se calculeze și să li se plătească drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor respectiv personalului auxiliar din cadrul DNA și DIICOT, începând cu data de 24.03.2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești; să li se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere ale judecătorilor din cadrul Tribunalului Mureș, dosarul a fost scos de pe rol și trimis pentru continuarea judecății Tribunalului Harghita.
La data de 18 septembrie 2008, în conformitate cu art. 1 din nr.OUG 75/2008, Tribunalul Harghita, la rândul său, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competență Curții de APEL TÂRGUM.
În baza materialului probator administrat, Curtea de APEL TÂRGUM, a pronunțat la data de 24 noiembrie 2008 sentința civilă nr. 91, prin care:
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, a Ministerului Justiției.
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGU -M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
- a obligat în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi de natură salarială, pe toată durata în care reclamanții au desfășurat efectiv activitate la una dintre instanțele din raza Curții de APEL TÂRGU -M, începând cu data de 24 martie 2005 și pentru viitor până la încetarea stării de discriminare, diferențe rezultate între drepturile de natură salarială ale reclamanților primite efectiv (calculate în funcție de coeficientul de multiplicare aplicat în prezent) și drepturile de natură salarială neacordate în mod discriminatoriu, calculate în funcție de coeficienții de multiplicare aplicați procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, coeficienți care se aplică în mod corespunzător fiecărui reclamant, prin raportare la funcția de execuție sau de conducere, după caz, deținută de aceștia.
- a obligat în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, I, a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând un procent de 7% din salariile de bază ale fiecărui reclamant, pe toată durata în care reclamanții au desfășurat efectiv activitate la una dintre instanțele din raza Curții de APEL TÂRGU -M, începând cu data de 24 martie 2005 și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare.
- a dispus ca sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei despăgubiri, reprezentând diferențe de drepturi salariale neacordate și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a drepturilor bănești mai sus menționate.
- s-au respins restul pretențiilor reclamanților.
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, a Ministerului Justiției.
- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGU -M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) și în nume propriu.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat instanței modificarea hotărârii atacate și, drept consecință, respingerea ca nefondată a pretențiilor reclamanților.
Pârâtul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, precum și cel prevăzut de pct. 9 aceluiași articol.
În considerentele recursului s-a arătat că, instanța de fond a dat o hotărâre care depășește cadrul legal în materia drepturilor salariale a reclamanților.
Pârâta a subliniat faptul că reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, susținând că sunt discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale, în condițiile în care, aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională. (Decizia nr. 1325 din 4 decembrie 2008).
Pârâta a considerat că hotărârea instanței de fond este dată și cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru că în cauză nu poate fi vorba de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul DNA și DIICOT.
În mod expres a subliniat faptul că poate exista discriminare doar în condițiile în care există o situație identică între cele două categorii profesionale, ceea ce nu se regăsește în cazul de față.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a solicitat, la rândul său, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, în principal, ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar, ca nefondată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat că pentru a putea avea calitate procesuală pasivă în cauză ar fi trebuit să existe un raport juridic între reclamanți și pârât, ceea ce în realitate nu există. Faptul că ordonatorul principal de credite, în speță, ministerul justiției nu a acordat drepturile salariale pe care le pretind reclamanții, nu conferă celorlalți pârâți nici o garanție din partea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru sumele de bani ce ar trebui să le plătească, sume izvorând din raporturi de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției ( art. 131 alin.2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară).
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat faptul că actul normativ care reglementează salarizarea reclamanților din prezenta speță este nr.OG 27/2006.
Susținerile reclamanților însușite de instanța de fond, în sensul că există un nivel de salarizare diferit și că acesta are un caracter discriminatoriu, sunt neîntemeiate, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.3 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit cărora "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
În fine, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mai nvocat faptul că dispozițiile nr.OG137/2000, au fost declarate neconstituționale prin decizia 818/2008 din 16.07.2008.
Recursurile au fost înregistrate la Curtea de APEL TÂRGUM și trimise spre competență Înalta Curte de Casație și Justiție, însă, în urma pronunțării Deciziei nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008, competența de soluționare a recursurilor a revenit Curții de APEL TÂRGUM.
Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M sunt fondate.
În susținerea cererilor de chemare în judecată reclamanții au invocat în primul rând faptul că sunt discriminați față de procurorii încadrați la DNA și DIICOT, precum și față de personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestor două instituții.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000. Așa cum corect au subliniat pârâții, aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin.1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, dar și prin decizia nr. 818/2008 ale Curții Constituționale, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data declarării neconstituționale, dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Cu toate acestea, instanța de fond ignorând caracterul obligatoriu a deciziei Curții Constituționale a admis cererea reclamanților, ceea ce face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Ca urmare, fără a mai fi necesar verificarea și celorlalte motive de nelegalitate invocate de pârâți, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod penal, va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a cererii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M,--3, județul M, în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 91 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Respinge integral acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25 martie 2009, în ședință publică.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.04.2009
Jud.fond.,
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
