Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN Ț A NR. 3
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina Biscan Liliana
Asistenți - -
judiciari - -
Grefier
Pe rol judecarea acțiunii civile ce are ca obiect drepturi salariale formulate de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Curtea de Apel Bacău, județul B, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
La apelul nominal au lipsit reclamanții și reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se învederează instanței că reclamanții au depus concluzii scrise, pârâții Ministerul Justiției a depus întâmpinare iar Ministerul Economiei și Finanțelor B prin a Județului Sad epus întâmpinare și xerocopia adresei nr.- din 11.12.2008 prin care împuternicește Direcția Generală a Finanțelor Publice S să-i reprezinte interesele în prezenta cauză.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de probe, constatând probatoriul epuizat și cererea în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Curtea de Apel Bacău, județul B, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30.08.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și, ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții arată că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Mai menționează, de asemenea, că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporită.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Totodată, pârâtul a susținut că în temeiul art. 11 alin. 1 din Legea nr. 317/2005, a art. 5 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite bugetare - Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și respectiv - Curții de apel - ordonator secundar, or obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică, și cum raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat, ministerului economiei și finanțelor nu i se poate angaja nici o răspundere.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză instanța constată:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat iar potrivit art. 9 și art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice este obligat să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
De asemenea potrivit art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, curtea, reține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/19996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său. Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care prin OG nr. 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le poate fi imputate reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Este drept că potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani, de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art. 295 alin. 1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, ci dispozițiile legislației civile, cu referire la art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, în care se arată că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art. 17 alin. 1 și 2 din actul normativ arătat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de această situație, acțiunea reclamanților formulată la data de 5.12.2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu data de 1 octombrie 2000 și până la 30 august 2004, nu este prescrisă, întrucât în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție.
Prin Ordinul nr. 903/C din 28 martie 2003 al Ministrul Justiției, s- constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților și în acest sens au fost făcute demersuri repetate de către Ministerul Justiției la Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii fondurilor necesare cu acest titlu.
Prin Ordinul nr. 3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justiției dispus ca în vederea stabilirii sumelor necesare achitării drepturilor de personal decurgând din hotărâri judecătorești definitive a se calcula și centraliza sumele datorate magistraților și personalul din organele autorității judecătorești, conform anexelor nr. 1-10 ale ordinului până la data de 14 ianuarie 2005.
La art.III din acest ordin, se precizează că pentru magistrații și personalul din organele autorității judecătorești care nu dețin titluri executorii, calculul drepturilor de personal se va realiza conform anexelor nr. 11-18 ale prezentului ordin.
La inițiativa Ministrului Justiției, a fost inclus în Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar și în Planul de Acțiune aprobat prin HG nr. 232/2005, măsura vizând plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești.
De asemenea, în Angajamentul, cu ocazia încheierii negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană la propunerea Ministrului Justiției a fost inclusă și obligația de plată a drepturilor salariale restante și a asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Față de aceste considerente, urmează ca instanța să respingă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Acțiunea formulată de reclamanți cât privește fondul urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Din tabelul depus la filele 108-109 dosar rezultă că în perioada solicitată reclamanții au avut calitate de personal auxiliar de specialitate.
Față de aceste motive urmează ca instanța să oblige pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30.08.2004, actualizate în raport de indicele de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca nefondată.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondată.
Admite acțiunea reclamanților, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Suceava, formulată în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S-, județul S, Curtea de Apel Bacău, județul B, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neruropsihică de 50% pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30.08.2004 actualizate la rata inflației până la plata efectivă.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale enunțate. Obligă pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari, Grefier,
Red.
Tehnored..
Ex.11/26 ianuarie 2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrozina Biscan Liliana
