Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1951 din05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 16.07.2009 și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, primii trei pârâți să fie obligați la plata diferențelor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația lunară de bază brută pentru perioada 1 septembrie 2000 - 1 septembrie 2004, sume actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Pentru opozabilitate a solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Rădăuți până la data de 12.04.2005, când s-a pensionat, iar potrivit Legii 50/1996 a beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară.
Prin OG83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal, întrucât, prin Legea 125/2000, Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Prevederile OG83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin. 1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1951 din 6.XI.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul - a fost espinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților; admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 01.11.2000 - 01.09.2004, precum și în continuare, cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Deși pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora, cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului, dar și cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de muncă, conform art. 295 din Codul muncii.
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori, în cauză, au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005 același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, s-a constatat că prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsura preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Arată recurentul că dreptul la acțiune al reclamantului, având ca obiect plata sumelor solicitate prin acțiune, este prescris.
Mai arată recurentul că, deși reclamantul a solicitat prin cererea ce chemare în judecată obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru perioada 1.09.2000 - 1.09.2004, actualizate cu indicele de inflație, instanța de fond a acordat sporul respectiv pentru perioada 1.09.2000 - 1.09.2004, precum și în continuare, cât timp se mențin condițiile acordării acestui spor.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9, coroborate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimatul că termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani și a fost întrerupt în mai multe rânduri.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, nu-i poate fi imputat reclamantului pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamantul a avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 304 pct. 6 din acest normativ, modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Or, deși reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% din indemnizația lunară brută pentru perioada 1.09.2000 - 1.09.2004, prima instanță a obligat pârâții la plata acestui spor și în continuare, cât timp se mențin condițiile pentru acordare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3 coroborate cu art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cererea reclamantului de acordare a sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada ulterioară datei de 1.09.2004.
Va menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 1951 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea reclamantului de acordare a sporului prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada ulterioară datei de 1.09.2004.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
27.01.2010
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
