Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.335/2009

Ședința publică din 30 martie 2009

PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție

- - - vicepreședintele Curții de Apel

- - -JUDECĂTOR 2: Lodoabă Alina Doriani Ana

- - - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.133/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,după care față de actele și lucrările de la dosar instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției B, solicitând obligarea acestora începând cu 15.06.2007 și în continuare la plata drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, actualizate cu rata inflației de la data plății efective.

În motivare a aratat că acest drept este prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, fiind retras prin OG83/2000, însă ordonanța fiind un act al executivului nu poate abroga un drept stabilit prin lege.

Nici abrogarea cuprinsă în art.30 al OUG8/2007 nu este legală, întrucât Guvernul nu este împuternicit să abroge Legea 50/1996.

În drept mai invocă art.1 alin.3, 4 și 5 din Constituție, art.76 din aceasta și Decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat admiterea acțiunii reclamantei în limitele prevăzute de Decizia 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Ministerul Justiției Bas olicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, susținând că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, când au fost abrogate dispozițiile Legii 50/1996 în întregime.

Prin sentința nr.133/2008 curtea a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel și a obligat pârâții în solidar, să plătească reclamantei, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu data de 15.06.2007 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Reclamanta are calitatea de grefier-arhivar în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA, începând cu data de 15.06.2007, așa cum rezultă din adeverința nr.6296/A/19.11.2008 depusă la dosar, (fila 26) și a solicitat acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Prin Decizia nr. XXI (21)/10.03.2008 pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 5/2008 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În considerentele acestei decizii se reține că " Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă. .inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.

Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.

Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].

Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.

Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.

Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, Curtea constată că acțiunea reclamantei fundamentată juridic pe acest text de lege, este temeinică și legală urmând a fi admisă ca atare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.

Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat prin întâmpinare admiterea recursului și extinderea efectelor acestuia și asupra sa deoarece prin dispozitiv pârâții au fost obligați în mod solidar.

În recursul declarat de pârâtul se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea pretențiilor formulate de reclamantă după data de 1 februarie 2007.

Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Se solicită a se constata că soluția instanței nu reprezintă altceva decât legiferarea unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde începând cu anul 2007, ca urmare a abrogării Legii nr. 50/1996 prin art. 30 din OG nr. 8/2007.

Pronunțând sentința, instanța a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atribuții de legiferare.

motiv de recurs este cel prevăzut la pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.

Ținând cont că prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996 sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.

CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:

Recursurile sunt nefondate.

Reclamanta este angajată ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

Textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.

Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.

Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute aceasta". Dar prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".

Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată - modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitate pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.

În susținerea celor mai sus menționate este și soluția J în soluționarea recursului în interesul legii la data de 10.03.2008.

Prin Decizia nr. XXI /10.03.2008 pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 5/2008 în soluționarea acestui recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată căjudecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernuluinr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În considerentele acestei decizii se reține că"inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.

Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. .

Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].

Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul cădrepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."

Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".

Așadar, cum Jas tabilit că dispozițiile Legii nr. 50/1996, art. 47 nu au fost constituțional abrogate, întrucât printr-o ordonanță simplă nu pot fi abrogate norme dintr-o lege, act normativ cu caracter superior, și ținând cont că la momentul adoptării deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ era deja în vigoare OG. nr.8/2007, Înalta Curte având cunoștință de noua reglementare în materie, și totuși prin soluția pronunțată a stabilit cu caracter obligatoriu că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este în vigoare și după adoptarea OG nr. 8/2007, curtea constată că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei, este temeinică și legală.

Ca atare criticile recurenților sub aspectul acordării sporului de 50% după data de 1.02.2007 sunt nefondate sub ambele motive invocate, deoarece instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești ci a aplicat și interpretat legea în vigoare la speța dată, într-o manieră corectă.

Este de asemenea de menționat, că având în vedere Decizia sus-enunțată, prin adresa nr. 24956/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților s-a dispus ordonatorului secundar de credite - curtea de apel - luarea măsurilor necesare în vederea acordării începând cu 1.03.2009 a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate, ceea ce reprezintă o recunoaștere de către pârâți a dreptului pretins și pentru viitor.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999, va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr.133/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.LA

Tehnored.TM/ 2.ex

Președinte:Stoica Manuela
Judecători:Stoica Manuela, Lodoabă Alina Doriani Ana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Alba Iulia