Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 340
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, sector 5-, împotriva sentinței nr. 692 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Finanțelor Publice B, Tribunalul Suceava și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr-, dosar format ca urmare a disjungerii prin încheierea din 2.04.2008, pronunțată în dosar nr-, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, conform art.47 din legea nr.50/1996, republicată, pentru perioada 01 mai 2006 - 1 februarie 2007, perioadă în care a făcut parte din personalul auxiliar al Judecătoriei Vatra Dornei, județul
Motivând acțiunea, reclamanta a susținut în esență că potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitatea beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aceste dispoziții fiind abrogate.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Justiției a susținut abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin dispozițiile nr.OG 8/2000 începând cu data de 1.10.2000, această opțiune constituind prerogativa legiuitorului singurul în drept să reglementeze sistemul de acordare a sporurilor și adaosurilor precum și a salariilor de bază.
Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 692 din 30.04.2008 a dispus următoarele:
-a admis acțiunea, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției;
-a obligat pârâții Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale rezultate prin aplicarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază brut pentru perioada 01 mai 2006 - 01.02.2007, față de drepturile salariale efectiv plătite pentru această perioadă;
-a obligat pârâtul Tribunalul Suceava și Ministerul Justiției să plătească reclamantei actualizarea sumelor sus menționate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive;
-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a activat la Judecătoria Vatra Dornei în perioada 01.05.2006 - 01.04.2007 și a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din legea 50/1996, republicată pentru perioada 01 mai 2006 - 1 februarie 2007.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut incidența acesteia, în absența unui raport de drept material dedus judecății.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată conform căreia magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", dar, cu toate că prin art. 1 pct. 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea acesteia, art. 47 a fost abrogat în mod expres, această abrogare nu a fost legală fiind încălcate normele constituționale cu privire la delegarea legislativă față de dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Au fost evocate dispozițiile art. 108 alin. 3 din Constituție conform cărora "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art.1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte fiind încălcate normele de tehnică legislativă care reglementează modificarea, completarea sau abrogarea unor acte normative, ca evenimente legislative distincte.
S-a argumentat că atunci când legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din decretul 247/1977".
Totodată au fost enunțate dispozițiile art. 1, Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, pe de altă parte, art.1 din protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin aprobarea art.47 din legea nr.50 din 1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică, prevederile art. 20 din Constituție, instanța constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 și dispozițiile art. 1 din protocolul enunțat.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salariile și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești a fost abrogat în mod expres prin dispozițiile art. 1 pct. 42 din nr.OG 8/2000 în raport de prevederile art. 115 din Constituție care reglementează competența legislativă delegată a Guvernului.
Au fost enunțate dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 act normativ aprobat ulterior prin Legea 334/2001 recurentul susținând că prin adoptarea acestei ordonanțe s-a realizat obiectivul de unificare a sistemului de salarizare a personalului din domeniul autorității judecătorești, de majorare substanțială a drepturilor salariale în baza unui nou sistem de salarizare, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare și a altor sporuri în indemnizația unică de încadrare.
Prin decizia nr.638 din 26.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava cu motivarea că prin decizia 104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.75/2008.
Recursul, motivat de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a nr.OG 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000, nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată nr.OG 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție din cadrul instanței supreme.
Pe de altă parte, la emiterea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile din legea fundamentală și Legea nr. 125/2000, dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii. Conform art. 3, din această lege, la elaborarea proiectelor de lege, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că, potrivit Legii nr. 24/2000, modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Este adevărat că, prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, respectiv, art. 2, în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, a fost stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Nu poate fi primită însă susținerea că, prin stabilirea indemnizației lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și a vechimii în magistratură, aceasta ar fi fost unica formă de remunerare a activității și, drept consecință, că s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizații sau sporuri pentru magistrați, întrucât, pe de o parte, nu există o asemenea prevedere în cuprinsul OG83/2000, dar nici în actele normative ulterioare din domeniul salarizării magistraților, și a personalului auxiliar, cum ar fi nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistraților, respectiv nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, toate aceste reglementări conținând dispoziții privitoare la acordarea unor sporuri.
Susținerea recurentei privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă, interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare, nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate sau adaosul la indemnizația de încadrare, în raport cu vechimea efectivă în magistratură de 5 - 25%, sporul de toxicitate, de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, salariul de bază brut lunar, sau sporul privind vechimea în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru diferit pe tranșe de vechime.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11, corelat cu art. 20 din Constituția României, atât Convenția, cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori, prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea unui drept salarial încalcă principiul specific domeniului raporturilor de muncă, privind drepturile câștigate, contrar dispozițiilor art. 53 din Constituție nefiind justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
În cauză este de reținut și faptul că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", iar în temeiul art. 329 alin. 3. pr. civ. deciziile pronunțate de instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
Instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare sunt neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute iar dispozițiile enunțate, impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute instanța supremă a motivat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau, acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice" acest lucru presupunând că " nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței ( art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În consecință vor fi respinse susținerile recurentului privind abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, sau cele referitoare la instituirea unei indemnizații unice pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, situație contrazisă prin decizia XXI/2008, de prevederile OUG nr.27/2006 și ale OG nr.8/2007.
Pentru considerentele arătate, cum sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a interpretat corect dispozițiile legale, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, sector 5-, împotriva sentinței nr. 692 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored. ex.2/24.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
