Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 347
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
: -
GREFIER:
****************************************
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI AL LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și de reclamanții, și alții, împotriva sentinței civile nr.100/2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-. -
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr.5299/110/21.09.2007 reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, solicitând instanței de judecată să dispună:
- Obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău în solidar la plata actualizată cu rata inflației în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la îndemnizația brută de încadrare începând cu 1.04.2008 și până la 1.02.2007 dată la care a intrat în vigoare nr.OG8/2007 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au invocat următoarele:
În calitate de personal auxiliar de specialitate și de personal contractual în cadrul Judecătoriei Onești, potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, însă, dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate de abia la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Acesta este motivul pentru care acțiunea noastră se limitează la a solicita acest spor doar până în luna februarie 2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/ 1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În opinia reclamanților aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare (filele 4-5 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în esență următoarele apărări:
- Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 intrată în vigoare la 01.10.2000.
- Dispozițiile OUG nr.177/2002 nu au incidență în cauză atâta timp cât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres și total încă din anul 2000 prin OG nr.83/2000.
- Personalul contractual beneficiază de o salarizare distinctă de cea reglementată pentru personalul auxiliar de specialitate și anume de OUG nr.24/2000 în care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost prevăzut niciodată pentru această categorie de salariați.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor(în continuare ) a depus întâmpinare( filele 22-23) prin care a solicitat:
- în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă deoarece reclamanții nu au raporturi de muncă cu MEF.
- în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin memoriul depus la 3 decembrie 2007 reclamantul a completat motivele de drept din acțiune arătând în esență faptul că OG nr.83/2000 este neconstituțională deoarece a depășit, contrar art.108 alin.3 din Constituție limitele legii speciale de arbitrare, recte art.1 pct. q 1 din Legea nr.125/2000 întrucât a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.24/2000 modificarea, completarea și abrogarea constituie eveniment legislativ distinct.
La termenul de judecată din 02.04.2008 Tribunalul Bacăua invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.04.2004 - 29.09.2004.
Reclamanții, -, și au arătat în scris instanței că sunt de acord cu admiterea acestei excepții.
Prin încheierea din 03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a scos, în temeiul art.I-II. Din OUG nr.75/2008 cauza de pe rol și s-a dispus trimiterea ei spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU.
La Curtea de APEL BACĂU cauza a fost înregistrată la nr-.
La 22.09.2008 ( fl.42 ) reclamanții care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și-au completat acțiunea solicitând ca sporul de 50% să fie plătit de către pârâți și după 01.02.2007, până la data pronunțării hotărârii și în viitor în sumă actualizată.
La 21.10.2008 Ministerul Justiției și-a completat apărările invocând faptul că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996 care prevedea sporul de 50%.
La 22.09.2008 ( fl.45 ) s-a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu de către și, formulând împotriva acelorași pârâți aceleași solicitări ca și reclamanții.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și anume s-au solicitat relații de la Tribunalul Bacău cu privire la funcțiile ocupate de reclamanți în cadrul Judecătoriei Onești (fila 260 -261 dosar).
Atât reclamanții, cât și pârâtul Ministerul Justiției au depus practică judiciară relevantă de la instanțele judecătorești din țară.
Curtea a unit excepțiile invocate în cauză cu fondul cauzei.
Prin civ. nr. 100/22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -a dispus:
- respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a MEF.
- admiterea în parte a acțiunii.
- admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și, în consecință, s-a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1.04.2004 - 21.09.2004.
- respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților, și.
HG- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească celorlalți reclamanți sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază începând cu 21.09.2004 la zi și pe viitor pentru fiecare reclamant având în vedere perioada în care și-au desfășurat activitatea la Judecătoria Onești ca personal auxiliar de specialitate, sume actualizate la data plății efective în raport de indicele de inflație.
- obligarea MEF să aloce și să includă în bugetul MJ sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate prin hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Referitor laexcepția lipsei calității procesuale pasiveMinisterului conomiei și Finanțelors-a constat că este nefondată deoarece în temeiul art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță să dispună toate măsurile necesare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
În ceea ce priveșteprescripția dreptului material la acțiunes-a constat că în raport de dispozițiile art.283 lit. c din Codul Muncii aceasta este întemeiată pentru perioada 1.04.2004 -21.09.2004.
Din relațiile comunicate de Tribunalul Bacău rezultă că o parte dintre reclamanți au avut și au în continuare calitatea de personal auxiliar de specialitate în sensul art.3 din Legea nr.567/2004, restul fiind personal conex personalului auxiliar.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 doar pentru magistrați și personalul auxiliar.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată de secțiile unite al ICCJ s-a stabilit cu putere de lege printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% prev.de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii.
Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce preced:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea a reținut că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția.
este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
Obligația pârâților de plată a sporului de 50% este o obligație solidară.
Astfel conform art.295 Codul Muncii raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile codului muncii completate cu cele ale legislației civile.
În acest sens Codul Civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil) completând prevederile codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii ori de câte ori în plata drepturilor salariale sunt implicate mai multe unitățiregula este că acestea răspund solidar.
Reclamanții au solicitat actualizarea sumelor restante conform indicelui de inflație cerere pe care instanța a găsit-o admisibilă ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul Civil și art.161 alin.4 din Codul Muncii.
La 23.12.2008 în cauză s-a formulat cerere pentru completare dispozitiv de către intervenienții și, în sensul de a se pronunța instanța și asupra cererii de intervenție cu care a fost investită.
Prin civ. nr. 9/21.01.2009 Curtea de APEL BACĂUa admis cererea și pe fond a respins cererile de intervenție ca nefondate.
S-a reținut că: Constatând îndeplinite cerințele impuse de art.2812Cod procedură civilă, și examinând fondul cauzei, curtea constatat că intervenientele și, îndeplinesc funcțiile de aprod și respectiv agent procedural, făcând parte din categoria personalului conex personalului auxiliar.
Cum sporul de 50% solicitat a fost stabilit prin art.47 din Legea 50/1996 doar pentru magistrați și personalul auxiliar, și din probe rezultă că cele două interveniente nu fac parte din cele două categorii, s- respins ca nefondată cererea acestora.
Împotriva civ. nr. 100/2008 a Curții de APEL BACĂU au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților ( la 5.01.2009 - fl.5 ), reclamanții HG, și intervenienții și ( la 23.12.2008 - fl. 7 ), reclamanții, ( la 29.12.2008 - fl. 21, 23 ) și Ministerul Economiei și Finanțelor prin B ( la 6.01.2009 - fl. 24 ); pe rolul Curții de APEL BACĂU cauza s-a înregistrat sub nr- ( urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. I, II din OUG75/2008.
La primul termen, cel din 9.03.2009, instanța de recurs a pus în discuție excepția tardivității promovării recursului declarat de MEF prin DGFP.B, a nulității recursurilor declarate de reclamanți și intervenienți pentru nemotivare, respectiv nemotivare în termen, și a admisibilității recursului intervenienților privind civ. 100/2008 având în vedere că aceasta nu cuprinde dispoziții privind intervenienții.
S-a dispus citarea părților cu mențiunea acestor excepții ( fl.83-121); nici una din părți nu a formulat concluzii.
1. Examinând recursurile prioritar prin prisma excepțiilor, prezenta instanță reține că:
* Excepția tardivității promovării recursului de către MFP ( fost MEF ) prin DGFP. B este întemeiată având în vedere că hotărârea recurată s-a comunicat acestei părți la 23.12.2008 ( fl. 116 fond ), iar declararea recursului a survenit la 6.01.2009 conform datei certe de la fl. 24; ori, conform art. 80 Legea 168/1999, modif. cu referire la art. 101.pr.civ. termenul de recurs se împlinea la 5.01.2009 inclusiv.
Cum în cauză nu s-a invocat și nici dovedit vreuna din situațiile prevăzute de art. 103.pr.civ. excepția va fi admisă, iar recursul respins ca tardiv.
* Excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienții și este întemeiată față de faptul că prin recursul declarat aceștia au înțeles să critice civ. nr. 100/2008 a Curții de Apel, hotărâre care însă nu-i vizează pe aceștia; abia prin civ. nr. 9/21.01.2009 s-au soluționat solicitările acestor părți, însă această hotărâre nu a fost recurată de intervenienți;
Prin urmare, și această excepție va fi admisă, iar recursul lor respins ca inadmisibil.
* În ceea ce privește aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 306 alin.1 pr.civ. - constând în constatarea nulității - recursului declarat de reclamanți, trebuie făcută următoarea distincție:
- recurenții reclamanți HG, și au motivat recursul declarat împreună cu intervenienții și ( fl. 8) la 6.01.2009; cum civ. 100/2008 le-a fost comunicată la 22.12.2009 - conform dovezilor de la fl. 118, 129, respectiv la 24.12.2008 - conform dovezii de la fl. 111, iar zilele de 1 și 2.01.2009 au fost nelucrătoare, conform art. 101 alin.1 cu referire la art. 303 alin.1C.pr.civ. depunerea motivelor trebuia făcută până la 5.01.2009 inclusiv.
În atare împrejurări nefăcându-se dovada vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103.pr.civ. rezultă că depunerea motivelor s-a făcut tardiv.
- recursul recurenților reclamanți declarat la 29.12.2008 nu a fost motivat nici până în prezent, deși la filele 100-135 sunt dovezile de comunicare a civ. 100/2008 din 22, 24.12.2008.
Prin urmare aceste două recursuri vor fi constatate ca fiind nule.
2. Pe fondul recursului declarat de Ministerul Justiției ( actual Ministerul Justiției și al Libertăților ) se constată caracterul său neîntemeiat;
Astfel, se apreciază de către prezenta instanță că, în mod legal și temeinic, s-a recunoscut reclamanților dreptul și după intrarea în vigoare a OG8/2007 pe considerentul încălcării normelor convenționale, în speță a art.1 din Primul Protocol la Convenția Europeană.
Mai mult, încă un argument în susținerea acestei soluții este și faptul că la data când Jas oluționat recursul în interesul legii, OG8/2007 era deja aplicabilă; prin urmare, dacă dreptul la sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar s-ar fi justificat numai până la 1.04.2007, instanța supremă l-ar fi recunoscut numai până la acea dată; fapt ce nu a survenit, tocmai ca urmare a argumentelor din prima parte a analizei vizând neconvenționalitatea.
Față de toate aceste motive, constatând și că nu sunt incidente alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul Ministerului Justiției va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B ca tardiv formulat.-
Respinge recursul declarat de intervenienții și împotriva sentinței civile nr.100/2008 a Curții de APEL BACĂU ca inadmisibil.
Constată nule recursurile declarate de reclamanți în temeiul art.306 alin.1 cod procedură civilă.
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
- - - - -
-
GREFIER -
red.sent. -
red.dec./31.03.2009
Tehn.red.EG./16.04.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
