Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 35
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Manea Liliana
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții a, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată acțiunea în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția prescripției dreptului la acțiune, pe excepția inadmisibilității acțiunii, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fondul cererii.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr- reclamanții a, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată către reclamanți sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.01.2000-31.12.2004, precum și de la 01.01.2007 până în prezent și pe viitor până la încetarea discriminării, cu obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamanții au arătat că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri privind calitatea lor de salariați.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a decis că sunt neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din nr.OUG 137/2000 având în vedere că "instanța de judecată nu are competența de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă ori de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp. art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere disp. art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție.
Având în vedere faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora și având în vedere disp. art. 49 din Legea 500/2002, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de acest minister.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit adresei Curții de APEL IAȘI depusă la dosar la data de 11.11.2008, reclamanta a este agent procedural la Curtea de APEL IAȘI începând cu data de 15.08.2005; reclamanta este agent procedural la Curtea de APEL IAȘI de la 01.08.1999; reclamantul este aprod la Curtea de APEL IAȘI din 16.12.1993; reclamantul este agent procedural la Curtea de APEL IAȘI din 17.03.2008; reclamanta a fost grefier la udecătoria Iași în perioada 22.10.2001-07.01.2002 și agent procedural la Curtea de APEL IAȘI în perioada 17.06.2002-15.02.2005; reclamanta este agent procedural la Curtea de APEL IAȘI din 01.08.1999; reclamanta este aprod la Curtea de APEL IAȘI din 01.07.2001; reclamanta a fost aprod la Curtea de APEL IAȘI în perioada 01.09.1993-15.12.2000, iar din 15.12.2000 este agent procedural la Curtea de APEL IAȘI; reclamanta este aprod la Curtea de APEL IAȘI din 01.09.1993; reclamanta a fost agent procedural la Curtea de APEL IAȘI în perioada 20.11.1996-01.03.2008.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art. 42 din nr.OG 83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp. art. 107 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, or, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de învestire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților și personalului auxiliar, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp. art. 329 Cod. proc. civ. se reține că reclamanții - ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după abrogarea, prin nr.OG 83/2000, a normelor ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, urmează a fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, diferențele de drepturi salariale cuvenindu-se reclamanților a, și în raport cu perioada în care au îndeplinit funcția de personal auxiliar.
În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții: a, toți cu domiciliul ales la CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, etaj.2, apart.212, sector 1 și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamanților:, diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.01.2000 și până la data de 31.12.2004 și de la data de 01.01.2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă primii trei pârâți să plătească diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, după cum urmează:
-reclamantei a, începând cu data de 01.01.2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, pe viitor;
-reclamantului, începând cu data de 17.03.2008, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, pe viitor;
-reclamantei, pentru perioada: 22.10.2001-07.01.2002 și 17.06.2002-31.12.2004;
-reclamantei, pentru perioada: 15.07.2001-31.12.2004 și de la data de 01.01.2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, pe viitor;
-reclamantei, pentru perioada: 01.01.2000-15.12.2000 și de la data de 01.01.2007, până la data pronunțării prezentei sentințe și în continuare, pe viitor;
-reclamantei, începând cu data de 01.01.2000 și până la data de 31.12.2004 și de la data de 01.01.2007, până la data de 01.03.2008.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:
16 ex. - 13.02.2009.
21 Ianuarie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ancuța Gabriela Manea Liliana
