Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 375
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - --JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 109 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G, -, -, - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 18.04.2004, la zi și pentru viitor,până la încetarea situației creată prin discriminare, actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
S-a respins acțiunea reclamanților G, -, -, - în contradictoriu cu pârâții anterior menționați privind acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, aferent perioadei 01.01.2004-17.04.2004 ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, sub numărul - reclamanții G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, drepturile salariale neachitate să fie acordate în cuantum actualizat, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată în parte, urmând a fi admisă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Onești, iar în exercitarea atribuțiilor profesionale ei sunt obligați, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004,"ca, prin întreaga lor activitatesă respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor", iar potrivit art. 15 din acest Cod"au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate".Potrivit aceleiași dispoziții, "În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament". Tot astfel, potrivit art. l0 din Legea nr. 303/2004 reclamanților le este interzis să își exprime în mod public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare, nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor constituind abatere disciplinară potrivit art. 99 lit. d din aceeași lege.
Instanța a reținut că principiul confidențialității profesionale a magistraților este reglementat, cu același conținut, și pe plan internațional, fiind unul din principiile fundamentale adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, desfășurat la Milano în anul 1985, aprobate ulterior prin Rezoluțiile nr. 40/32/29.11.1985 și nr. 40/146/13.12.1985, prin care s-a stabilit că judecătorii au obligația de a păstra secretul profesional în ceea ce privește deliberările și informațiile confidențiale dobândite în timpul exercitării altor atribuții profesionale decât ședințele de judecată publice, și că nu pot fi obligați să depună mărturie în astfel de cauze.
Dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:. " informațiile privind deliberările autorităților","informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii",precum și"informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".
Instanța a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile public, celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale, al personalului din administrația publică, din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării, al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, al muzeografilor. n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.
Prin urmare, deși reclamanții au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio - profesionale menționate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care tabilirea drepturilor magistraților se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile specifice funcției, încălcându-se totodată principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României. Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriile socio - profesionale de mai sus trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
Instanța a apreciat că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale obligate la confidențialitatea lucrărilor. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979).
Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pronunțându-se asupraîmpotriva Românieia statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă"nu are o justificare obiectivă și rezonabilă",ori dacă nu"există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."
Instanța a considerat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 republicată.
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel creată în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu a putut fi realizată decât prin obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să le plătească sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 18.04.2004, la zi și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare.
Plata despăgubirilor s-a făcut în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală.
În consecință, a fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
De asemenea, a obligat pârâtul Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Cât privește perioada 01.01.2004-17.04.2004, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prescrisă, având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, precum și disp. art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 care prevăd că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiției, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul sub nr.-. La termenul din 12.02.2009 instanta a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Bacău unde a fost înregistrat sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a depășit autoritatea puterii judecătorești;
- nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați;
- s-au încălcat dispozițiile care reglementează instituția prescripției extintive a dreptului la acțiune;
- este nelegală acordarea în continuare a sporului de confidențialitate;
- alte instanțe s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunii.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr.27/2008 s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că:
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Lg.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora.
S-a constatat căJUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Conform dispozițiilor art.329(3) Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin prisma admiterii recursului în interesul legii, motivele de recurs referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și a neexistenței unui temei legal pentru acordarea acestui spor vor fi înlăturate.
In ce privește motivul de recurs ce vizează instituția prescripției extintive se reține că în cauză s-a dispus acordarea acestui spor de la data de 18.04.2004 prin raportare la termenul general de prescripție prevăzut de legislația muncii - art.283 alin.2 Codul Muncii și art.1 și 3 din Decretul 167/1958. Curtea constată că este justificată acordarea acestui spor de la această dată, deoarece în dispozitivul deciziei în interesul legii judecătorii Secțiile unite ale s-au raportat la dispozițiile Legii 303/2004 " în vigoare de la 90 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României" - conform art.107 alin.1).
S-a mai susținut de către recurent că în mod greșit s-a dispus acordarea în continuare a sporului de confidențialitate.
Acest motiv nu va putea fi analizat în contra celor reținute în cuprinsul deciziei menționate, analizând îndreptățirea judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalul auxiliar de specialitate de beneficia de sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În ce privește hotărârile invocate de recurent, ca și practică judiciară acestea urmează a fi înlăturate ca fiind fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, întrucât așa cum s- reliefat în literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea. În plus, de esență este faptul că tocmai ca urmare a practicii judiciare neunitare în materie Secțiile Unite s-au pronunțat în recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr.27/2008.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 109 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER,
red.sentință- /
red.dec.recurs - / 15.04.
tehnored.BC/ 2 ex/ 27.04.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
