Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 376
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre pronunțare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 113 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
C U RT E
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.113 din 8 februarie 2008 Tribunalului Neamțs -a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul pentru combaterea Discriminării, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților și intervenientului sporul de confidențialitate în procent de 15 % din salariul de bază lunar, începând cu data de 1 decembrie 2004, la zi și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
Prin aceeași sentință a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenientului prin prezenta hotărâre și a fost obligat pârâtul Tribunalul neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și intervenientului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea inițială reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a se constata că sunt discriminați, anularea situației de discriminare prin acordarea de despăgubiri în cuantum de 15 % din salariul de bază lunar pentru fiecare, reprezentând echivalentul sporului de confidențialitate, începând cu 1 decembrie 2004 la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective, cu obligarea Tribunalului Neamț de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și pârâtul Ministerul Finanțelor de a asigura sumele necesare acordării despăgubirilor.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de intervenientul, care a invocat aceleași pretenții ca și reclamanții, în calitatea sa de judecător pensionar, cerere ce a fost încuviințată în principiu la data de 11 ianuarie 2008.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
S- reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul neamț, funcție pe care a deținut-o și intervenientul până la 15 decembrie 2005 când s-a pensionat și că în exercitarea atribuțiilor profesionale reclamanții sunt obligați a nu dezvălui informații pe care le-au obținut în calitatea lor-(art.4 Lg.303/2004), principiul confidențialității profesionale a magistraților fiind unul din principiile fundamentale adoptate de Congresul al VII - lea al Națiunilor Unite.
S-a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice ( art. nr.OUG123/2003, art.13 din nr.OG9/2001) în favoarea acestor categorii stabilindu-se prin legi speciale, drepturi salariale reprezentând spor de confidențialitate, iar pentru reclamanți și intervenienți nu s-a stabilit nici o compensație financiară.
S-a apreciat că, deși reclamanții au aceeași obligație de confidențialitate nu li s-a reglementat un drept corelativ de a beneficia de compensații bănești, situație ce contravine dispozițiilor art.73 din Lg.303/2004 și principiului egalității de tratament făcându-se o discriminare între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
S-a considerat că reclamanții și intervenientul sunt discriminați, în sensul art.1 al.2 lit.e pct.(i) din OUG 137/2000 întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate, deși îndeplineau condițiile pentru acordarea lui, discriminarea raportându-se și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Referitor la excepția inadmisibilității, s-a reținut că pârâtul Ministerul Justiției nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament și că, reglementarea unei legi sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000, deoarece dreptul de legiferare, nu este absolut.
S-a mai apreciat că anularea situației create cu privire la reclamanți și intervenient, poate fi înlăturată prin obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate în procent de 15 % din salariul de bază lunar, începând cu 1 decembrie 2004, la zi și pe viitor, plata despăgubirilor urmând a se face în funcție de indicele de inflație pentru repararea pierderii suferite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs DGFP N pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Ministerul Justiției, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Lg.146/1997.
În motivarea recursului Ministerul Economiei și Finanțelor, a arătat în esență că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât nu poate fi confundat cu Statul Român, rolul acestui minister fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale.
Susține că nu poate fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții, neavând atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților și că au formulat cerere de strămutare a cauzei, instanța de fond soluționând dosarul, fără a ține seama de această cerere.
Pârâtul Ministerul Justiției în motivarea recursului arată, în esență că nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru judecători, iar aprecierea cu privire la modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea, unor categorii profesionale în mod diferit de alte categorii, depășește cadrul legal reglementat de OG nr.137/2000.
Susține recurentul că, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul magistraților de a primi spor de confidențialitate și că instanța de fond a reținut în mod corect existența unei stări de discriminare, întrucât statutul magistraților este diferit de al altor categorii profesionale, aceștia neaflându-se în situații comparabile.
Apreciază recurentul că legiuitorul este în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor se va aprecia că nu este fondat urmând a fi respins, întrucât recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Deși la fondul cauzei recurenta nu a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, această cale este o excepție de ordine publică, putând fi invocată în orice stare a pricinii, situație în care urmează a fi analizată de instanță.
Recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit Lg.nr.500/2002, a HG nr.208/2005 și a OG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile, ce sunt în responsabilitatea guvernului, cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemeni, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG nr.22/2002, aprobată prin Lg.288/2002 potrivit cărora, executarea obligaților de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Acest text legal a fost invocat, de altfel și de recurentă, însă acesta l-a invocat pentru a evidenția lipsa calității sale procesuale pasive, dar acest text de lege trebuie coroborat cu celelalte invocate anterior, recurenta fiind responsabilă
de pregătirea proiectului de buget de stat, a proiectelor de rectificare bugetară pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel încât calitatea s-a procesuală pasivă, în cauză este pe deplin justificată, nefiind în discuție confundarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu Statul Român.
De asemeni, faptul că au formulat cerere de strămutare în cauză, nu este de natură a conduce la nesoluționarea acesteia, atât timp cât nu a dispus suspendarea judecății.
Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, se va aprecia că nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia civilă nr.46 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr.27/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și în interpretarea și aplicarea unitară a art.99 al.1 lit. d din Lg.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 al.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 al.1 din Lg.nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În raport de decizia instanței supreme, se va aprecia că motivele invocate de recurentul Ministerul Justiției, nu va putea fi analizat în contra celor reținute în cuprinsul deciziei menționate, analizând atât existența discriminării, cât și îndreptățirea judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de sporul de confidențialitate, de 15 % din indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 113 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
ptr.
plecată în
președinte instanță
red.sent. - /
red.dec.recurs - / 14.04.
tehnored. - BC/ 2 ex/ 21.04.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
