Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 39/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 39/CM
Ședința publică de la 30 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
Magistrat Asistent - - -
Magistrat Asistent - - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții și - judecători la Judecătoria Constanța, cu domiciliul procesualalesla Judecătoria Constanța,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în-, județul G, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, județul G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și cu sediul procesual la. C, b-dul - nr. 18, județul C, DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, județul G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în nr. 1-3 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5, având ca obiectdrepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând instanței că pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la dosarul cauzei, fiind comunicat un exemplar reclamantei - iar pârâtul TRIBUNALUL GALAȚIa înaintat o adresă cuprinzând relațiile solicitate de instanță.
Instanța, văzând că reclamanții au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la acțiunea civilă de față;
I și, judecători la Judecătoria Constanța, au chemat în judecată la 14.03.2008 pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL GALAȚI, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL GALAȚI și Curtea de APEL GALAȚI la plata diferențelor de salarii în cuantum actualizat de la data plății efective, diferențe calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1.10.2004 - 31.12.2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG123/2003;
- pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei, conform nr.OG 10/2007 ( rezultată prin înmulțirea valorii de 331 lei cu procentul de indexare de 1.05%);
- pentru perioada 1.04.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 348,6, în raport cu indexările ulterioare.
- obligarea pârâților și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, au invocat următoarele:
Au solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice B prin G și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure disponibilitățile bănești necesare plății acestor drepturi salariale.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, " funcția de demnitate publică este acea funcție publică ce care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și " celor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " valoarea de referință sectorială prevăzută la 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1,2,4,5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la 1, rotunjite o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Prin nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la 1.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 1).
Conform anexei 1 la.OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din anexa 1 la.OUG 27/2006 încalcă principiile Constituției României, ale legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Astfel, potrivit nr.OG 3/2006, valoarea sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar nr.OUG 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Conform art. 3 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că " Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Prevederile legislative din ordonanțele nr. 27/2006 și nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute în prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin legea nr. 303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. "i" se menționează și " dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Această acțiune este fundamentată în principiu și pe dispozițiile nr.OUG 134/1999, art. 1, 1, care arată în esență că magistraților și se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoare trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile legale aplicabile sectorului bugetar ( Tribunalul Botoșania considerat că acest act normativ este în vigoare și în prezent, admițând o astfel de acțiune promovată de magistrați).
Prevederile nr.OUG 27/2006 nu au abrogat dispozițiile art. 1 din OUG134/1999.
Dispozițiile arătate din OUG134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi ( doar ca urmare a răspunderii disciplinare).
Curtea, analizând pretenția dedusă judecății prin prisma textelor de lege incidente în cauză, va respinge acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Susținerile reclamanților nu sunt conforme cu realitatea evoluției legislative.
Este real că potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, introdus prin OG83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr. 216/2001, legea bugetului de stat pe anul 1002 la art. 13 1 stabilea că valoarea de referință sectorială reprezintă o,62 din valoarea de referință universală.
Această valoare de referință sectorială a fost majorată prin nr.OUG 187/2001 și OUG177/2002 începând cu 01.01.2003.
Prin OUG177/2002 ( intrată în vigoare începând cu 01.01.2003), art. 50 (2), s-a abrogat art. 111 din Legea 50/1996 care prevedea că " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
Semnificația juridică a unei atare prevederi normative este aceea că de la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Prin OUG177/2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 6% începând cu 1.01.2003 și cu 9% începând cu 1.10.2003 ajungând la 194,38 lei respectiv, la 211,87 lei.
OUG nr. 123/2003 a majorat valoarea de referință care a ajuns la 224,58 lei începând cu 1.01.2004, la 238,06 lei începând cu 1.10.2004.
Prin nr.OG 33/2005 aceasta s-a majorat la 246,60 lei începând cu 1.01.2005 și la 257,10 lei începând cu 1.10.2005, iar prin nr.OUG 27/2006 s-a majorat la 267,28 lei începând cu 1.04.2006 și la 280,64 lei de la 1.09.2006.
Actele normative invocate de reclamanți nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fără a mai relua considerentele, arătăm că începând cu 1.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se poate acorda o altă valoare de referință sectorială pentru perioada martie 2004 - martie 2008.
Reclamanții susțin că prin neacordarea creșterilor salariale, categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea creșterilor salariale aferente anilor 2004 - 2008.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoare prin dispozițiile art. 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Și nu în ultimul rând, acordarea tranșelor de creșteri salariale prevăzute de ordonanțele arătate pentru unele categorii de persoane excede cadrului legislativ stabilit prin nr.OG 137/2000, întrucât conținutul diferit de alte categorii profesionale a necesitat sisteme diferite de salarizare, situațiile nefiind, deci, comparabile.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art. 1 2 lit. e din nr.OG 137/2000 și art. 27 din același act normativ, nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme Curtea Constituțională a statuat în mod constant (Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Menținerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este justificată din perspectiva dispozițiilor art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, republicată, care prevăd că aceasta este instituția abilitată și investită să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000, pentru a-și exprima poziția sa în calitate de expert în materie. În ceea ce privește cererea acestuia de acordare a unui termen de pronunțare mai, ea trebuie privită din perspectiva momentului formulării acesteia, respectiv 11 martie 2008 prin întâmpinare, moment de la care a trecut aproximat J de an, astfel că o asemenea cerere nu-și mai găsește justificarea, ținând seama și de natura litigiului dedus judecății care impune soluționarea cu celeritate.
Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Românfață de împrejurarea că acesta nu are calitate nici de angajator și nici de persoană juridică cu atribuții în întocmirea bugetului anual și care ar putea să pună la dispoziție fondurile necesare achitării drepturilor salariale în situația în care acestea ar fi întemeiate.
Pe cale de consecință, se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și - judecători la Judecătoria Constanța, cu domiciliul procesualalesla Judecătoria Constanța,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în-, județul G, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, județul G, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și cu sediul procesual la. C, b-dul - nr. 18, județul C, DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, județul G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în, nr. 1-3, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud. -
Dact.gref.
12 ex./21.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
