Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, - și, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.115/10.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr- reclamanții: -, -, i-au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU solicitând:
-obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Sibiu, acesta din urmă cu obligarea plății efective către reclamanta drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.4 din nr.OUG 27/2006 începând cu data de 01.08.2007 până la data pronunțării de către instanța de judecată a hotărârii judecătorești în prezenta cauză și în continuare, drepturi salariale care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
-obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Sibiu, acesta din urmă cu obligarea plății efective către reclamanții și a drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art.4 din nr.OUG 27/2006 începând cu data de 01.04.2006 până la data pronunțării de către instanța de judecată a hotărârii judecătorești în prezenta cauză și în continuare, drepturi salariale care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea cuvenitelor mențiunii în carnetele de muncă, în sensul evidențierii exprese al acestuia.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arată că fac parte din categoria personalului judiciar din cadrul instanței judecătorești, fiind încadrații în muncă la ribunalul Hunedoara și că sunt discriminați, contrar prevederilor art.1-6 din nr.OG 137/2000, a art.5 și art.154 alin.3 din, față de restul personalului judiciar prin excluderea de la beneficiul dreptului la sporul de fidelitate.
Reclamanții arată că au fost excluși de la acordarea acestui spor pe criteriul categoriei socio-profesionale din care făceau parte, deși îndeplineau criteriul justificativ, generator de acordarea sporului de fidelitate, respectiv vechimea în specialitatea funcției din sistemul justiției. Se arată în continuare, că această discriminare a fost confirmată de practica și doctrina judiciară, precum și în Deciziile D, care au statuat că asistenții judiciari se află într-o situației similară cu judecătorii și ca atare, în acest context, susțin reclamanții, potrivit principiului egalității de tratament în salarizare sunt îndreptățiții la o remunerație egală.
În drept sunt invocate prevederile nr.OG 137/2000, art.2 punct 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, art.6 alin.2, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.19 punct 3 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
S-a atașat practică judiciară: sentința civilă nr. 19/2008 a Tribunalului Alba, sentința civilă nr. 232/2008 a Tribunalului Mureș.
În probațiune s-a depus copie carnet de muncă 24-40, Anexa nr. 1 la.J nr.1924/2008 de numirea în funcția de asistenții judiciari-f41.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia se solicită respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesual pasive a acestei instituții, cu motivarea că nu are calitatea de angajator al reclamanților și nici o atribuției în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistenților judiciari.- 43.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit de nr.OG 137/2000 și că nu ne aflăm într-un caz de discriminare deoarece asistenții judiciari nu se regăsesc într-o situație comparabilă sau analogă cu celelalte categorii de personal din sistemul bugetar și cu funcția de judecător.-60-67.
Prin sentința civilă nr.115/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul cu nr. de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive ridicate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia,ce se impune a fi analizată cu prioritate,potrivit art.137 pr.civilă, având în vederea calitatea acesteia de ordonator secundar de credite potrivit Legii nr. 304/2004, precum și atribuțiile acestei instituții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale reclamațiilor, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul pricinii, s-a reținut că reclamanții sunt angajații la ribunalul Hunedoara pe funcția de asistenții judiciari așa cum reiese din copie carnet de muncă 24-40 și Anexa nr. 1 la.J nr.1924/2008 de numirea în funcția de asistenții judiciari-f41.
Prin acțiunea de față reclamanții, solicită acordarea sporului de fidelitate, invocând discriminarea față de alte categorii profesionale, cu trimitere la dispozițiile nr.OG 137/2000.
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Din conținutul acestui text de lege reiese, în mod evident că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de altă categorii ori reglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul reglementat de actul normativ în discuției.
În acest sens sunt și Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constata că"prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Cu atât mai neîntemeiate apar pretențiile reclamanților privind acordarea pentru viitor prin hotărârea prin hotărâre pronunțată de către instanță a unui spor de fidelitate, ceea ce ar însemna ca aceasta să depășească atribuțiile puterii judecătorești și să se legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a asistenților judiciari.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale asistenților judiciari față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte- funcționari publici, demnitari, alți salariații etc. Cu referire strictă la magistrații Statutul judecătorilor și procurorilor reglementat pe larg în cuprinsul legii nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulteriore, spre deosebire de statutul funcției de asistent judiciar reglementat de art.55 și art.110 și urm din Titlul- asistenți judiciari din Legea nr. 304/2004, condițiile de numire și recrutare, atribuțiile profund diferite conferite de lege celor două funcții, diferențele clare în aplicarea sancțiunilor disciplinare și eliberarea din funcție, durata exercitării funcției nu justifică reținerea unei situații comparabile între cele două funcții.
În acest sens, Curtea Constituțională prin Deciziile nr.239/05.06.2003 și nr. 362/30.09.2003 a statuat că "situația diferită în care se află magistrații consultanți ( asistenții judiciari) în raport cu magistrații, judecători și procurori, justifică în sensul prevederilor art.16 alin.1 din Constituției, cât și în sensul reglementărilor internaționale, instituirea unui tratament juridic diferențiat, drepturile care li se acordă ținând cont de opțiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoașterii tuturor drepturilor stabilite de magistrații". Curtea a reținut că "magistrații consultanții se află într-o situației esențială diferită față de alte categorii de magistrații, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sancționării disciplinare a magistraților consultanții diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrații, iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile în care judecă, în primă instanță, conflicte de muncă".
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, ( ex. cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie nici privilegii și nici discriminări. D în hotărârea nr.232/29.08.2007 a statuat că " diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității", de asemenea prin Hotărârea nr.58/15.03.2007, în sensul că "referitor la lipsa beneficiului sporului de fidelitate- faptele prezentate nu sunt fapte de discriminare"
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adaunge la lege și,in terminis,ea să creeze o nouă lege-lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
În fine, hotărârea nr.39/2007 a NC. și Decizia XXXIV/ 2007 prezentate de reclamanții în sprijinul pretențiilor lor nu au nici o relevanță în speță, acesta referindu-se la sporul de vechime, iar hotărârile judecătorești pronunțate în cauze similare nu pot conduce la altă soluție în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este un izvor de drept.
Față de cele ce preced, curtea, a respins ca neîntemeiată și nelegală acțiunea cu care a fost investită de către reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri aud eclarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive au arătat că, au arătat că, potrivit art. 4 din OUG nr.27/2006, toate categoriile de personal judiciar de specialitate din instanțele judecătorești beneficiază de sporul de fidelitate pentru vechimea în funcție juridică sau de specialitate juridică deținută în sistemul justiției.
Asistenții judiciari, deși desfășoară activitate de specialitate juridică în cadrul instanțelor judecătorești, sunt excluși de la beneficiul acestui spor, fapt ce echivalează cu un tratament diferențiat, deoarece ei îndeplinesc o funcție similară celui de magistrat, având aceleași obligații și interdicții profesionale.
Reclamanții mai arată că obligația de fidelitate nu este specifică funcției de magistrat, iar conceptul de fidelitate la care face referire art. 39 alin 2 lit. "d" din Codul muncii, este un principiu ce guvernează orice relație juridică în raporturile de muncă.
Deliberând asupra recursului de față în funcție de criticile formulate și din oficiu conform prevederilor art. 3041din codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții îndeplinesc funcția de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Sibiu. Această categorie socio - profesională este exclusă de la beneficiul sporului de fidelitate prevăzut de art. 4 din OUG 27/2006, situație în care reclamanții au solicitat acordarea acestui spor invocând discriminarea față de alte categorii profesionale, făcând trimitere la dispozițiile OG 137/2000.
În mod corect instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 alin. 3 din acest act normativ, exercitarea drepturilor enunțate în acest text de lege privește persoanele aflate în situații comparabile. Din conținutul acestui text, instanța de fond a concluzionat legal în sensul că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul actului normativ citat.
Invocând și Deciziile 818,819,820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, instanța de fond a observat în mod corect că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori reglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul reglementat de actul normativ în discuție.
În mod eronat reclamanții arată că îndeplinesc funcția similară celei de magistrat, fără a observa condițiile de numire și recrutare profund diferite conferite de lege celor două funcții, atribuțiile esențial diferite, diferențele clare în aplicarea sancțiunilor disciplinare și eliberarea din funcție, sau durata exercitării funcției de natură a nu justifica reținerea unei situații comparabile între cele două funcții, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 239 din 5.06.2003 și în 362 din 30.09.2003.
Dat fiind conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al asistenților judiciari față de alte categorii profesionale, în speță față de magistrați, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii, situație în care, în mod corect, instanța de fond concluzionat că nu ne aflăm în prezența unei discriminări în sensul actului normativ menționat.
Față de cele ce preced, constatând că sentința a pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, conform prevederilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.115/10.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 23.04.2009
Jud.fond.,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
