Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 394/2009

Ședința publică de la 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător

- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan

- - JUDECĂTOR 3: Victor

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1589/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat și avocat pentru intimata pârâtă

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate

Mandatara recurentei reclamante solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, învederând instanței că data de pe dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii instanței de fond - 28.01.2009, nu corespunde cu data la care recurenta reclamantă a primit efectiv hotărârea - 09.02.2009. Depune la dosar plângerea făcută de către recurenta reclamantă la. Câmpeni factorului poștal și confirmarea că acesta a fost sancționat pentru modul defectuos în care acesta a distribuit corespondența.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatara recurentei reclamante solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.

Mandatara intimatei pârâte solicită respingerea atât a cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, cât și a recursului pentru considerentele expuse în întâmpinare. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.

Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față;

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată și precizată de către reclamanta, împotriva pârâților și inspectoratul Teritorial d e Muncă A, solicitând ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată, să se dispună anularea deciziei nr.5/4.06.2008, reîncadrarea în funcția avută, precum și plata drepturilor bănești cuvenite pentru luna mai 2008 și a drepturilor salariale începând cu data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrare, sume care se solicită a fi actualizate cu indicele de inflație.

Reclamanta mai solicită obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 3.000 reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Se mai solicită de către reclamantă obligarea pârâtului A la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă.

În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamantă faptul că s-a dispus de către pârâtă încetarea contractului individual de muncă, fiind invocată cererea nr.4/2.06.2008. Se apreciază ca fiind netemeinică și nelegală încetarea contractului individual de muncă, activitatea desfășurată fiind conform fișei postului. Se susține că în data de 6.06.2008 a primit prin poștă cu plic în care se află decizia de concediere, aceasta fiind emisă în mod abuziv și ilegal.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta arată faptul că întrucât pârâta i-a plătit drepturile salariale, înțelege să renunțe la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate, inclusiv a plății contra-valorii orelor suplimentare, dar și la capătul de cerere privind plata daunelor morale.

Prin întâmpinarea depusă de către pârâtul A, se arată faptul că în situația dovedirii stării de fapt din acțiunea civilă și în condițiile obligării de către instanța de judecată a depunerii dovezilor de calculare a drepturilor salariale pentru reclamantă, nu se opune efectuării mențiunilor necesare în carnetul de muncă al reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă și completarea la întâmpinare, se solicită de către pârâta respingerea acțiunii civile ca neîntemeiată, arătându-se faptul că reclamanta nu a formulat nici o cerere scrisă pentru a-i fi desfăcut contractul individual de muncă prin acordul părților, însă reclamanta de la început a manifestat o atitudine recalcitrantă, refuzând să semneze fișa postului, regulamentul de ordine interioară, precum și fișa în care trebuiau trecuți zilnic banii personali ai vânzătoarei, recepții sau orice alte documente. În ceea ce privește cererea reclamantei de reîncadrare, pârâta susține faptul că are deja angajate două vânzătoare și nu are capacitatea economică necesară pentru a susține costurile generate de încă un angajat.

Prin sentința civilă nr.1589/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și A și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că încetarea al reclamantei cu pârâta 1 încetat prin acordul părților, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii și că această încetare nu trebuie să îmbrace forma scrisă.

În speță, s-a avut în vedere faptul că decizia de concediere îndeplinește condițiile de fond pentru valabilitatea acesteia, aspect dovedit și cu conținutul probei testimoniale și că anterior emiterii deciziei de concediere nu este necesar ca salariatul să se adreseze angajatorului cu o cerere scrisă de încetare a

Ca urmare a precizării de acțiune, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind plata drepturilor salariale, a daunelor morale și a contravalorii orelor suplimentare.

Hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 28.01.2009 conform filei de comunicare, pe care aceasta a semnat personal de primire.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, la data de 12.02.2008, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

De asemenea a solicitat repunerea în termenul de recurs susținând că hotărârea i-a fost comunicată doar la 9.02.2009 și că de la această dată ar curge termenul de 10 zile pentru declararea recursului.

În motivarea cererii de repunere în termen arată că semnătura de pe dovada de comunicare a hotărârii nu îi aparține, fiind făcută de factorul poștal, care a semnat la destinatar fără a indica datele de identitate de pe buletin ale recurentei. În realitate, susține că hotărârea i-a fost comunicată doar la 9.02.2009, această mențiune făcându-se de factorul poștal pe sentința ce i-a parvenit.

Aduce apoi critici sentinței și pe fondul cauzei.

Solicită cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

Potrivit art.137 alin.(1) Cod pr.civilă:

"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."

Iar în baza art.301 Cod pr.civilă raportat la art.80 din Legea nr.168/1999:

"Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii."

Din această perspectivă este a se reține că hotărârea în prezent atacată a fost comunicată recurentei la data de 28.01.2009, astfel cum rezultă din fila de comunicare existentă la dosarul de fond la fila 63, fiind semnată de destinatar la rubrica "semnătura primitorului actului".

Se susține prin intermediul cererii de recurs, respectiv al cererii de repunere în termenul de recurs, faptul că acea semnătură nu îi aparține recurentei, ci factorului poștal care a realizat comunicarea și că în realitate hotărârea i-a parvenit abia la 9.02.2009, așa după cum rezultă de pe copia hotărârii depusă în dosarul de recurs (7-8), respectiv de pe ultima pagină a acesteia unde apare mențiunea ce se susține a fi fost făcută de factorul poștal. Drept urmare, solicită repunerea în termenul de recurs și respingerea excepției tardivității declarării recursului.

Văzând însă dispozițiile art.103 (1) Cod pr.civilă care statuează că:

"Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei", trebuie menționat că împrejurarea obiectivă la care se referă articolul menționat în sintagma "partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei" să acționeze în termenul defipt de lege, constituie un caz de forță majoră.

Totodată, textul invocat cere ca împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înlăuntrul termenului legal.

Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit înlăuntrul aceluiași termen.

În speță, în privința termenului în care s-a solicitat repunerea în termen nu există discuții, însă în privința motivului împiedicării exercitării căii de atac în termen se va reține că acesta nu a fost probat.

S-a făcut doar afirmația că semnătura de pe dovada comunicării hotărârii atacate din data de 28.01.2009 nu îi aparține fiind în fapt realizată de factorul poștal, numai că până la înscrierea în fals și deci probarea contrariului, semnătura în discuție se prezumă a fi realizată de recurentă.

Faptul că există pe un exemplar al hotărârii depus în recurs la dosar o altă mențiune care vizează data de 9.02.2009 urmată de o semnătură indescifrabilă și apreciată de parte ca dată a luării la cunoștință de către aceasta despre conținutul sentinței atacate, nu poate de asemenea constitui un motiv de repunere în termenul de recurs, câtă vreme o astfel de procedură încalcă dispozițiile art.86 și urm. Cod pr.civilă.

Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea va respinge cererea de repunere în termen și față de dispozițiile art.303 Cod pr.civilă va respinge ca tardiv recursul de față.

Ca o consecință a respingerii recursului, potrivit art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta.

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1589/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red./Thred. 2 ex.

Președinte:Nicoleta Vesa
Judecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Alba Iulia