Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 394
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Camelia Drăghin
: - -
GREFIER: - -
*******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva sentinței civile nr.76 din 13.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri și văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.76 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și alții reținându-se în esență următoarele;
Prin cererea înregistrată la 9.04.2008 pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamanții, și, în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal conex acestuiala Judecătoria Târgu -N, jud. N, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Economiei și Finanțelor acordarea diferenței drepturilor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcții de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile prevăzute de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din OG134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul d4e stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite,din cadrul autorității legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Aliniatul 2 prevede că " valoarea de referință sectorială prevăzută la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanțele nr. 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. i se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 23.05..2008 ( 4 1 tribunal ), pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii:
- pentru lipsa calității sale procesual pasive întrucât nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare, - ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 8.04.2005 și - ca nefondată pentru restul perioadei justificat de următoarele:
Urmare a intrării în vigoare a OUG75/2008, la 9.04.2008 Tribunalul Bacăua dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL BACĂU, devenită competentă a soluționa în primă instanță astfel de cauze.
Pe rolul Curții de APEL BACĂU cauza s-a înregistrat sub nr-, iar părțile nu au formulat alte cereri.
Examinând cauza inițial prin prisma excepțiilor invocate, conform art. 137.pr.civ. prezenta instanță a constatat.
1) caracterul întemeiat al excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 8.04.2005, fondat pe următoarele considerente:
- potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit."c" Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
În cauză dreptul la acțiune s-a născut pentru valoarea de 238 lei la data intrării în vigoare a OUG123/2003, respectiv 1.01.2004, iar pentru cea de 264,7 lei la data intrării în vigoare a OG9/2005, respectiv ianuarie 2005.
Prin urmare, cum nu s-a invocat și nici dovedit vreo situație care să fi determinat suspendarea ori întreruperea cursului prescripției, și cum acțiunea a fost promovată abia la 9.04.2008 ( conform datei certe de pe acțiune ), se constată că prescrierea a operat pentru perioada 1.10.2004-8.04.2005; în consecință excepția va fi admisă, iar acțiunea vizând această perioadă respinsă ca prescrisă. 2) caracterul întemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive a MEF justificat de următoarele:
- calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel de la care se solicită obligarea în baza raportului juridic dedus judecății;
- în condițiile în care în cauză s-a solicitat obligarea pârâților, printre care și a MEF. la plata unei diferențe de drepturi salariale, iar reclamanții nu au cu acest pârât raporturi juridice contractuale ( nu sunt angajați aflați în subordinea acestui minister ), nu poate fi angajată nici o obligație a acestuia.
Alta ar fi fost situația dacă s-ar fi solicitat ca acest pârât să fie obligat a aloca și de a vira în bugetul Ministrului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate, caz în care legitimarea sa procesuală s-ar fi analizat prin prisma dispozițiilor din Legea 500/2002, modif.
3) caracterul neîntemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției, în raport de argumentația invocată cum că nu are atribuții de legiferare, nu s-a solicitat acestui pârât să emită acte normative, ci în interpretarea unora deja existente, să calculeze și să achite diferențe de drepturi salariale apreciate de reclamanți ca fiindu-le cuvenite.
Ori această obligație este în sarcina ministerului, în calitate de ordonator principal de credite, reclamanții fiind angajați în sistemul justiției și deci subordonați acestuia.
Pe fond se constată caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății justificat de următoarele considerente:
Într-adevăr prin OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, s-a modificat și completat legea 50/1996, introducându-se printre altele și art.1^1 care la alin.(1) prevedea că (---) salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești - deci și cele ale reclamanților - se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, la fel de adevărat este și că prin OG23/2005 - modif.și aprobată prin Legea 100/2005 - în vigoare începând cu 4.02.2005, s-a prevăzut expres în alin.1 al art.2 că aloarea de referință sectorială prevăzută înanexa nr. 2 (în care se regăsește categoria din care fac parte reclamanții ) la Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
Prin urmare legiuitorul, printr-un act normativ cu putere egală celui anterior, a înțeles să abroge implicit trimiterea generică la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică (---), menționând expres un cuantum concret al valorii de referință sectorială care să constituie baza de calcul pentru stabilirea salariilor de bază ale reclamanților; s-au respectat astfel toate regulile și principiile instituite de Legea 24/2000, republ. cu modif.
Mai mult s-a respectat și principiul drepturilor câștigate prin OG83/2000, dovada constituind-o faptul că reglementarea din OG23/2005 a pornit de la valoarea de referință pretinsă de reclamanți pentru perioada oct.-decembrie.2004 - respectiv de 2.380.593 lei Rol ( 238 lei Ron ) - și nu de la una diminuată;
Prin urmare, în acest context, dispozițiile art.39 din OUG27/2006 - ce au majorat în două tranșe valoarea de referință sectorială anterioară - și cele ale art.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar (---) - criticate de reclamanți ca încălcând principiile instituite de 3 alin.4 din Constituție și normele de tehnică legislativă - nu sunt susceptibile de astfel de critici, ci au survenit firesc în continuarea procesului început cu actul normativ deja menționate.
De asemenea, nici susținerea privind îndreptățirea la diferența de drepturi salariale în temeiul OG137/2000 ca urmare a discriminării față de alte categorii profesionale, nu poate fi reținută în contextul dispozițiilor Curții Constituționale din Deciziile 818-821/2008.
În atare împrejurări acțiunea pentru perioada pentru care nu a operat prescripția a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.76 din 13.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în termen legal au formulat recurs reclamantele criticând-o pentru următoarele motive;
- faptul că drepturile personalului auxiliar de specialitate reglementate prin Legea nr.50/1996 au rămas în continuare și după data de 01.01.2003 rezultă din dispozițiile art.60 alin.4 din Legea nr.567/2004 cu modificările ulterioare;
- există precedent judiciar în sensul că alte instanțe în spețe identice, au admis acțiunea;
- drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri saucu acordul ambelor părți;
- ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzut în Legea nr. 24/2000;
- acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine Constituției, Codului Muncii și OG nr.137/2000.-
Recursul este nefondat.-
cțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă. în considerarea principiului separației puterilor în stat.
OG nr. 137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale, Consiliul și instanța de judecată se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.
În același sens, în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr. 818/819/820/03.07.2008 fost publicate în Monitorul Oficial a/ României, partea din 16.07.2008) asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției și Libertăților referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în sensul admiterii acestora.
De asemenea, prin decizia 1325/4 decembrie 2008 Curtea Constituțională a statuat că.dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, în motivarea cererii lor, reclamanții fac trimitere la majorările prevăzute de nr.OG 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nr.OG 16/2007 prin care s-au majorat salariile persoanelor din cadrul, nr.OG 6/2007 privind drepturile salariale ale funcționarilor publici, nr.OG 27/2007 prin care s-au majorat salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, nr.OG 9/2005 și nr.OG 3/2006.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, indicată, între altele, de către reclamanți ca și temei pentru pretențiile afirmate, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Textul art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 potrivit căruia "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este de asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
În cazul de față, este cert că nu poate fi vorba despre existența vreunei "comparabilități" sau, cu atât mai puțin, a unei "analogii" între situația personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii de personal din sectorul bugetar care, în temeiul nr.OG 10/2007 beneficiază de majorări salariale.
Jurisprudența Curții Constituționale s-a exprimat constant în sensul că principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Totodată, potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002." (1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția preturilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, se constată că magistrații și personalul auxiliar au avut aceiași valoare de referință sectorială, 1.1480.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
OG nr. 23 din 27 ianuarie 2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 aprobată cumodificăriprin Legeanr. 100/2005, prevede:
-art.1 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% fată de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin.(1).
- art 2 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% fată de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 a beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzute de OG nr. 23/2005.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanții, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva sentinței civile nr.76 din 13.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
red.sent.,
Red.dec.SR/28.04.2009 Tehn.red.08.05.2009- EG
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Camelia Drăghin
