Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 393

Ședința publică de la 08 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș

JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Camelia Drăghin

: - -

GREFIER: - -

************************************

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, ȘI împotriva sentinței civile nr.282 din 8.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.-

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța, constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit legal de taxă de timbru și având în vedere că prin recursul promovat s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă se trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față, constată că;

Prin sentința civilă nr.182 din 08.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu Curtea de Conturi B, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată în calitate de pârâți Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata unei despăgubiri reprezentând drepturi salariale în cuantum de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 01.12.2003 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor solicitate.

In motivarea cererii reclamanții au arătat că în perioada 1993 - 2003 au avut calitatea de judecători financiari, respectiv grefier în cadrul Camerei de Conturi a județului B, fiind salarizați potrivit dispozițiilor legale care asigurau salarizarea magistraților.

Au susținut aceștia că nu au beneficiat de sporul de 30%, acesta fiind încasat doar de personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compuneau complete specializate în infracțiunile de corupție. Ulterior, sporul de 30% a fost majorat la 40% prin OUG24/2004.

Prin decizia VI/15.01.2007 a s- hotărât că drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art. 11 alin.1 din OUG177/2002, precum și dispozițiile art. 28 alin.4 din OUG 24/2004 modificată prin Legea nr. 601/2004 se cuvin tuturor magistraților.

Au invocat reclamanții că cererea este formulată în termen raportat la data pronunțării hotărârii 185 - 22 iunie 2005 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

In susținerea acțiunii a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar Curtea de Conturi a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

In cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă.

La termenul din 20.08.2008 în temeiul art. II alin.2 din OUG75/2008 Tribunalul Bacăua dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău unde a fost înregistrată sub nr-.

Curtea a examinat cu prioritate excepțiile invocate prin prisma dispozițiilor art. 137 alin.1 cod pr.civilă și a considerentului, că, dată fiind modificarea de competență intervenită odată cu OUG75/2008 modul de soluționare a lor anterior de către Tribunalul Bacău nu a legat Curtea de Apel. De altfel aceste excepții au fost puse din nu în discuția părților așa cum rezultă din adresele aflate la filele 45 - 48 dosar, respectându-se astfel principiul contradictorialității care guvernează procesul civil și principiul " egalității armelor" consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Curtea nu era ținută să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite de către Tribunalul Bacău - o instanță inferioară, nefiind vorba despre o casare cu trimitere și deci nefiind incidente dispozițiile art. 315 cod pr.civilă.

In ce priveșteexcepția lipsei calității procesualeinvocate deConsiliul Național pentru Combaterea Discriminăriiaceasta a fost respinsă, întrucât dispozițiile art. 27 alin.1 și 3 din OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia. Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri ( de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.

Referitor laexcepția prescripției dreptului material la acțiune- s-au avut în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 precum și art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Momentul de la care începe să curgă acest termen este acela al săvârșirii faptei sau al datei la care se putea lua cunoștință de existența ei, în speță reclamanții luând cunoștință din luna aprilie 2002 că nu pot beneficia de sporul în discuție, hotărârea pronunțată de la 22.06.2005 neprezentând relevanță sub acest aspect.

Prin prisma acestor considerente, văzând și data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamanți - 06.12.2007 - ( dată certă fila 2 dosar Tribunal) Curtea admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință respins acțiunea ca prescris formulată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții.-

În motivare se arată că soluția este nelegală întrucât termenul de prescripție trebuia să fie calculat de la data când s-au pronunțat hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizia în interesul legii nr.VI din ianuarie 2007 - și nu din luna aprilie 2002.-

Recursul este neîntemeiat.-

Cererile pentru soluționarea conflictelor de drepturi trebuie să fie pronunțate de către cei ale căror drepturi au fost încălcate cu respectarea unor termene prevăzute expres de lege. Nerespectarea acestor termene determină respingerea cererii de către instanță ca fiind tardiv formulată.

Astfel, potrivit art.283 Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

(1) - a) - în termen de 30 zile de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

- b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară

- c) în termen de 3 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților de angajator

- d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității un ui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

- e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.-

( 2). În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin.(1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.-

În speță dreptul recurenților s-a născut la data apariției actului normativ care a reglementat sporul de 30% - respectiv 40% - respectiv OUG nrt.43/2002 și nu la data când instanțele au sancționat acordarea discriminatorie a acestui spor ( anii 2005 -2007), dată când recurenții nu mai aveau raporturi de muncă cu pârâtul angajator curtea de conturi a României.

Așa fiind recursul se găsește a fi neîntemeiat și în baza art.312 Cod procedură Civilă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanții, ȘI împotriva sentinței civile nr.282 din 8.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.-

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 8 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Camelia Drăghin

- - - - GREFIER

- - - -

Red.sent.,

Red.dec.JG/28.04.2009

Tehn.red.EG/07.05.2009

Ex.2

Președinte:Jănică Gioacăș
Judecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Camelia Drăghin

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bacau