Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 403
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și de Ministerul Finanțelor Publice - prin B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, împotriva sentinței nr. 576 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați -, prin și G, a,., toți cu domiciliul ales la Judecătoria Săveni, împotriva sentinței nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați și reclamanții-intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr- reclamanții -, prin și G, a,., au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligați la plata sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 21 din nr.OG 137/2000, actualizarea sumelor în raport cu indicii de inflație de la data scadenței la data plății efective și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor.
Motivând acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliul național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări, conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 și art. 19 din nr.OG 137/2000, între judecătorii cu vechime între 0-3 ani și judecătorii cu vechime mai mare de 3 ani și procurorii indiferent de vechime.
S-a invocat Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 prin care au fost acordate stimulente financiare de 1.700 lei cu ocazia sărbătorilor de iarnă din decembrie 2005 și prin care a fost favorizată o anumită categorie socio-profesională, cea a judecătorilor cu o activitate în profesie mai mică de 3 ani, încalcă principiul egalității între cetățeni, al excluderii provilegiilor și discriminării, reglementat de art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 și principiul reglementat de art. 74 alin. 1 din Legea 303/2004.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției.
A susținut că în cauză nu s-ar putea vorbi de existența vreunei discriminări deoarece protecția în temeiul dreptului la un tratament egal ar fi necesară doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, pe când drepturile bănești solicitate în speță nu ar avea asemenea caracter. De asemenea, s-a mai arătat că stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege (care ar fi drepturi conferite de lege), astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite reclamanților revine ordonatorului de credite bugetare - Ministerul Justiției, respectiv ministerului ca ordonator principal de credite.
Tribunalul Botoșani - secția civilă - prin sentința civilă nr. 576 din 7 aprilie 2008 a dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanții -, a,., în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice;
- a obligat pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției să plătească fiecărui reclamant o despăgubire de câte 1700 lei în cuantum actualizat în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții și G în calitate de moștenitori ai numitei în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției să plătească acestora o despăgubire de 1700 lei în cuantum actualizat în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății acestor sume;
- a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta -.
Prin considerentele sentinței s-a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, Ministerul Justiției a aprobat repartizarea unui fond de stimulente constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru salariații ministerului precum și unor categorii de salariați din cadrul instanțelor.
Potrivit adresei nr. - din 14 decembrie 2005 Ministerul Justiției a dispus acordarea stimulentelor în raport cu rezultatele meritorii obținute în activitate, calificativele anuale " foarte bine" și " bine", respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești valoarea individuală medie propusă a fost de 1700 lei pentru judecători, 500 lei pentru consilier de reintegrare, 900 lei funcționarii publici și 500 lei pentru personalul contractual.
Prin Ordinul enunțat, la alineat 4 din adresă menționându-se faptul că numai pentru judecători, condiția necesară pentru acordarea stimulentelor era o vechime în funcție de până la 3 ani.
Au fost evocate dispozițiile nr.OG 137/2000, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 146/1999, instanța reținând că aceste reglementări nu conțin referiri cu privire la criteriul vechimii în funcție pentru repartizarea stimulentelor, reținând existența unei discriminări indirecte, aplicate judecătorilor cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani.
S-a reținut și incidența în cauză a Hotărârii nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a reținut existența unei discriminări prin acordarea stimulentelor doar unei categorii de judecători.
În privința reclamantei s-a reținut că aceasta nu a avut calitatea de judecător la data emiterii Ordinului nr. 1921/C/2005 fiind respinsă ca nefondată acțiunea acesteia, instanța de fond admițând acțiunea celorlalți reclamanți, cu consecința obligării pârâților la plata pârâților la plata despăgubirilor de câte 1700 lei pentru fiecare reclamant, în cuantum actualizat în funcție de rata inflației, cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acestor drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin S și Ministerul Justiției.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Sai nvocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive față de prevederile Legii nr. 500/2002, neavând calitatea de ordonator principal de credite, calitate care aparține Ministerului Justiției, competent să promoveze proiecte de rectificare bugetară.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2, 3 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta are o serie de atribuții privind administrarea veniturilor statului, elaborarea proiectului bugetului de stat, deschiderea de credite pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite.
În acest context, dispozițiile art. 4 al. 1 din nr.OG 22/2002 nu pot primi interpretarea dată de recurent. În plus, art. 4 al. 2 din nr.OG 22/2002 face trimitere la art. 47 din Legea nr. 500/2002, articol ce face vorbire de acordul ministerului finanțelor publice privind virările de credite bugetare și angajarea cheltuielilor. Reducerea atribuțiilor Ministerului Finanțelor la un simplu rol de monitorizare a cheltuielilor, așa cum se susține, nu își găsește un suport legal. Plasarea întregii responsabilități bugetare și financiare numai în sarcina Ministerului Justiției, de asemenea, nu este în acord cu dispozițiile legale mai sus învederate. Instanța mai notează că prima instanță nu a obligat Ministerul Finanțelor la plata drepturilor salariale, așa cum se susține în recurs ci l-a obligat doar la includerea în buget a sumelor necesare plății, obligație ce îi revine în virtutea atribuțiilor privind administrarea veniturilor statului și elaborării proiectului bugetului de stat, astfel încât în raport de prevederile legale enunțate nu se justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recursul Ministerului Justiției întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Împrejurarea că prin acte normative s-au stabilit criterii și resurse pentru acordarea stimulentelor, nu justifică crearea unei situații discriminatorii.
Egalitatea de tratament prevăzută de art. 5 din Codul muncii ce reglementează principiul nediscriminării nu se subordonează criteriilor și factorilor de acordare a stimulentelor indicați de recurent, respectiv obiectivelor urmărite de Ministerul Justiției în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității ci acești factori se subordonează principiului nediscriminării.
Politica de salarizare elaborată de Ministerul Justiției, obiectivele generale ale acestuia, dezvoltarea sistemului judiciar, liniile generale de reformă judiciară pot fi realizate prin aplicarea unui tratament salarial nediscriminatoriu.
Așa cum a reținut atât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și prima instanță, în cazul judecătorilor, legislația aplicabilă acestei categorii profesionale, respectiv magistrații (art. 74 din Legea nr. 303/2004, nr.OUG 177/2002, Ordinul ministrului justiției nr. 2404/2004) nu instituie criteriul vechimii drept reper pentru acordarea stimulentelor.
Împrejurarea că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, că nu se confundă cu salariul și că depinde de o multitudine de factori, nu justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu. O interpretare contrară poate deschide oricând calea spre discriminare și tratament preferențial.
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Acestea din urmă integrează tocmai stimulentele acordate.
Acordarea preferențială a stimulentelor constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1, 2, art. 6 lit. c, 8, 19 din nr.OG 137/2000. Discriminarea a fost reținută și prin hotărârea nr. 15/2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Justiției nu a prezentat nici un argument serios și rezonabil pentru care a acordat stimulentele numai magistraților cu vechime de 0-3 ani.
Nici susținerile Ministerului Finanțelor privind lipsa discriminării, nu sunt întemeiate pentru considerentele arătate mai sus, la care instanța mai adaugă observația că dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu cuprind criterii limitative ci doar exemplificative, legea făcând vorbire de "orice alt criteriu".
În condițiile în care se susține că scopul stimulentelor a fost combaterea corupției, nu s-au prezentat argumente serioase și rezonabile care să susțină decizia de acordare a acestora doar anumitor judecători și excluderea altora.
Împrejurarea că periodic se acordă magistraților diferite drepturi sub formă de stimulente nu înlătură discriminarea întrucât aceasta se raportează la fapte definite, concrete, dar, stimulentele ce fac obiectul litigiului nu au fost acordate ulterior și magistraților excluși.
De altfel, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 pronunțată de Consiliul național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime de 0-3 ani reprezintă o discriminare indirectă întrucât îi dezavantajează pe judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente materiale, impunerea acestui criteriu în afara celor stabilite de lege, nefiind o metodă adecvată și necesară reținându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 și 20 din Constituție, dar și reglementările internaționale, respectiv art. 14 din Convenție precum și Protocolul 12 în vigoare care prin art. 1 a prevăzut că exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională trebuie asigurată fără nici o discriminare.
Față de cele reținute, constatând că nu sunt motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 576 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. președintele completului
pensionat semnează președintele
instanței.
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/4.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Biciușcă Ovidiu
