Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 408
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă, privind recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 144 din 25.11.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind
, -, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care s-au admis cererile de abținere formulate de către judecătorii - și. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 02.10.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu cu acestia să se constate și să se anuleze situația creată prin discriminare, în sensul obligării primilor trei pârâți la plata sporului de calculator în procent de 15% aplicat la salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, pentru perioadele lucrate.
Mai solicită reclamanții ca primii trei pârâți să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii trei ani, în funcție de data intrării fiecăruia în activitate.
În fine, solicită obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății acestor despăgubiri.
Motivează reclamanții că au calitatea de judecători si deși lucrează în instanță, folosind majoritatea timpului computerele inca din anul 2004, nu au primit drepturile aferente acestei munci, încasate de alți salariați.
Astfel, sporul de calculator este încasat de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Serviciul contabilitate și informatică (conform unei decizii interne), salariații Ministerului Justiției (conform unui ordin intern),salariații din domeniul sanitar ( nr. 414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006), salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art. 50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare,conform Hotărârii Guvernului nr. 1028/2006.
Deși lucrează în condiții grele, totuși nu beneficiază de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Precizează faptul că, fac parte din categoria personalului unităților de justiție (unități bugetare, finanțate de la bugetul de stat, raporturile de muncă fiind guvernate de art. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii.
În aceste condiții, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de principiile Codului Muncii, prestând o muncă, astfel că, efect al acestor premise ia naștere dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără discriminări, limitări sau restrângeri datorate devalorizării monedei naționale.
Aceleași premise dau naștere dreptului la un tratament egal în materie de salarizare conform art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. "a", art. 40 alin. 2 lit. "c" și "f", art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Codul muncii.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special,pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Conform hotărârii Guvernului nr. 1028/2006 și a Directivei 1990/270/CEE a Consiliului Europei privind protecția muncii și solicitările privind sănătatea pentru munca efectuată cu echipament de afișare: Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare. Toate radiațiile, cu excepția părții vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce privește protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Masa sau suprafața de lucru trebuie să aibă o suprafață puțin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente și să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor și echipamentului auxiliar. pentru documente trebuie să fie stabil și ușor de reglat și trebuie poziționat astfel încât să diminueze mișcările incomode ale capului și ochilor. Trebuie să existe spațiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziție confortabilă.
Având în vedere dispozițiile prevăzute în art. 40 pct. 2 lit. "c" din Codul muncii pârâta "are obligația de acorda toate drepturile ce decurg din lege", solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 - aprilie 2008 și în continuare, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și acordarea a cel puțin 3 zile suplimentare la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin reprezentant legal,a formulat in fata instantei de fond întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul arată că sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, astfel cum era reglementat de art. 30 din nr.OUG 177/2002 și art. 48 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior de art. 22 din OG8/2007, iar nu un spor distinct, care nu este reglementat ca atare de nici un alt act normativ.
Mai arată paratul că reclamanții beneficiază de sporul de 15% care este acordat în urma efectuării la instanța unde acestea funcționează a unei expertize de specialitate, prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite, grele, vătămătore sau periculoase. Stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul arată că reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile din legile speciale, și nu din Codul muncii care au caracter general. În acest sens invocă art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Sunt nejustificate și pretențiile de actualizare a sumelor solicitate și în aceeași măsură și acordarea pe viitor a sporului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat nu este de natură să confere acestuia calitatea de parte în prezenta cauză. Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
A mai invocat pârâtul inadmisibilitatea acțiunii în contextul pronunțării deciziei Curții Constituționale nr.818/03.07.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor care arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente,Curtea constata că recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) este nefondat.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanți finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de paratul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva sentinței civile nr.144 din 25.11.2008 pronuntata de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red./Tehnored.
18.05.2009 - 02 ex.
Curtea de APEL IAȘI:;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu
