Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 414
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediu în municipiul B,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 48 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Suceava și reclamanta-intimată (Fostă Lucău).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 1416/86/17.03.2008 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată în favoarea reclamantei a drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01 iunie 2004 - 01 iulie 2005 și obligarea ultimului pârât să închidă în bugetul de stat a acestor sume datorate pentru perioadele sus menționate.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar în perioada 01.11.2003 - 15.06.2005 a fost încadrată grefier la Judecătoria Gura Humorului și începând cu data de 01.07.2005 a fost în concediu de maternitate.
A mai arătat că art. 6 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004 asigură egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Contrar acestor principii, prin art. 3 alin. 8 din OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În dovedirea cererii a depus la dosar copiile sentințelor civile nr. 1265/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- și nr. 932/02.07.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că Ministerul Justiției nu poate avea obligații în ceea ce privește pretențiile reclamantei, deoarece nu este responsabil de producerea presupusei discriminări, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât pretențiile reclamanților referitoare la acordarea unor drepturi salariale fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă potrivit legii sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000 are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința civilă nr. 785 din 17 aprilie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției; a admis acțiunea formulată de reclamanta (fostă Lucău); a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pentru perioada 01.06.2004 - 01.07.2005, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății; a obligat Ministerul Finanțelor Publice să inclusă în buget sumele necesare acestor drepturi.
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a reținut că această parte a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectiv plății drepturilor pretinse de reclamanți. Ministerul Finanțelor Publice este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, justificând astfel calitatea procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că rt. 21 din OG 137/2000 stabilește că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, judecarea cauzei urmând a avea loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Astfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu are calitate de pârât în accepțiunea dispozițiilor procedural civile, citarea sa în cauza fiind impusă de dispozițiile legale mai sus arătată.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificat prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 3 alin. 8 din OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanta (fostă Lucău) îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Deși îndeplinește aceiași funcție, iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ea nu a primit acest drept, fiind prejudiciată, discriminată. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică și a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
A arătat că la 12 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat dosarul nr. 7/2008 având ca obiect recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, referitor la posibilitatea acordării indemnizației lunare de 10 % din salariul de bază tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor, admițând recursul așa cum a fost formulat.
A mai arătat că potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/2006, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
A arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate, precizând că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajat și angajator.
Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii principali de credite, bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorului principal de credite - Ministerul Justiției, și nu Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând recursurile prin prisma actelor și lucrările dosarului și a motivelor formulate se constată următoarele:
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază doar grefierii care participau la judecarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau a parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea ce reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite iar extinderea acestor dispoziții asupra celorlalți grefieri care nu fac parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege nu este posibilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2008 pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că " dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate ", decizie care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Mai mult de atât dispozițiile nr.OG 137/2000 invocate de reclamanți și reținute de prima instanță ca temei al acordării sporului de 10 % din salariul de bază au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a stabilit că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanță privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de cele ce preced, Curtea văzând că este dat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin S și, în rejudecare, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice - prin, împotriva sentinței nr. 785 din 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - dosar nr- și, în rejudecare:
Modifică sentința sus menționată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta (fostă Lucău).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Biciușcă Ovidiu, Gheorghiu Neculai
