Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 417/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 417
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediu în municipiul B,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr.1215 din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamantele-intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 28.11.2007, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, primii trei pârâți să fie obligați la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 1.01.2005 - 30.04.2005 pentru și începând cu data de 1.02.2007 până la zi pentru.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate și că potrivit art. 56 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004 asigură egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Contrar acestor principii, prin art. 3 alin. 8 din OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Prin întâmpinare, Mnisterul Justiției, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât pretențiile reclamanților referitoare la acordarea unor drepturi salariale fără a desfășura activitățile pentru care acestea se acordă potrivit legii sunt neîntemeiate.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000 are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 172 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a admis în parte acțiunea, a bligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamantelor drepturile salariale restante, reprezentând indemnizația lunară de 10%, după cum urmează: pentru reclamanta calculată din salariul brut pentru intervalul 01.01.2005 - 30.04.2005 și pentru reclamanta calculată din salariul de bază pentru intervalul 1.02.2007 - 31.10.2007, actualizate în raport cu rata inflației, la data plății efective a acestora și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, sumele datorate de ceilalți pârâți pentru perioada sus menționată.
Prin decizia civilă nr. 586 din 13.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava au fost admise recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 172 din 23.01.2008, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
La Tribunalul Suceava cauza a fost reînregistrată sub nr- din 27.05.2008.
Tribunalul Suceava prin sentința nr. 1215 din 19 iunie 2008 espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a admis acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 01.01.2005 - 30.04.2005, iar reclamantei 10% din salariul de bază pentru perioadele 01.02.2007 - 01.04.2007 și 15.05.2007 - 19.04.2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății și obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamantele din prezenta cauză îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Gura Humorului, respectiv reclamanta a îndeplinit această funcție în perioada 01.01.2005 - 30.04.2005, iar reclamanta în perioada 01.02.2007 - 01.04.2007 și 15.05.2007 până în prezent. Deși îndeplinesc aceiași funcție, iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice - prin
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A arătat că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut la art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Motivul de recurs mai sus-menționat are în vedere imixtiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative, astfel cum este aceasta consacrată de Constituție sau de o lege organică. Instanța de judecată, cu respectarea competențelor stabilite prin dispozițiile legale se impunea să analizeze pretențiile afirmate de reclamantă prin prisma prevederilor legale speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate.
Din interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor legale și statuând în sensul obligației stabilite în sarcina pârâților prin dispozitiv, de a plăti un "drept" care neprevăzut de lege, se instituie noi norme, act pentru îndeplinirea căruia este necompetentă absolut, ceea ce constituie astfel o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, încălcându-se astfel principiul separării puterilor în stat.
Astfel, această critică este susținută și a fost recunoscută și prin decizia din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde interesul ca instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că hotărârea instanței de fond este criticabilă și pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, la 12 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat dosarul nr. 7/2008 având ca obiect recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din organele autorității judecătorești, republicată.
A mai arătat că potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/2006, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a cerut admiterea acesteia și respingerea acțiunii față de acesta.
A arătat că obligația stabilirii numărului de posturi, a salariilor de bază, precum și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare revine, potrivit legii, ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Justiției.
Ca atare, nefondată este motivarea instanței de fond, în sensul că excepția lipsei calității procesuale pasive este înfrântă pentru motivul că ordonatorul principal de credite este unicul care prin legea bugetară ori rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției,
Totodată, a mai arătat că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
În concluzie, a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea în judecată ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâții Ministerul Justiției, respectiv ceilalți ordonatori secundari și terțiari de credite.
Analizând recursurile prin prisma actelor și lucrările dosarului și a motivelor formulate se constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta nu este dată în cauză întrucât potrivit art. 16 lit. a, 18 pct. 2 lit. b, art. 47 alin. 4 și 48 alin. 2 lit. a din Legea nr. 500/2002 acesta are calitatea de a repartiza veniturile și cheltuielile bugetare la propunerea ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304 /2004 modificată și republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar potrivit art. 1 din OG al. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază doar grefierii care participau la judecarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau a parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Totodată, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe secții și compartimente se stabilește prin ordin de serviciu al președintelui instanței în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea ce reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Diferența de tratament juridic este discriminatorie doar dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate, între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități diferite iar extinderea acestor dispoziții asupra celorlalți grefieri care nu fac parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege nu este posibilă.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 24/2008 pronunțată în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că " dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate ", decizie care potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Mai mult de atât dispozițiile nr.OG 137/2000 invocate de reclamanți și reținute de prima instanță ca temei al acordării sporului de 10 % din salariul de bază au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale care a stabilit că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanță privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de cele ce preced, Curtea văzând că este dat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin S și, în rejudecare, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice - prin, împotriva sentinței nr.1215 din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - dosar nr- și, în rejudecare:
Modifică sentința sus menționată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.05.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Biciușcă Ovidiu, Gheorghiu Neculai
