Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 428
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 539 din 15 mai 2008 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:-, -, -, - G, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN... PU-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de la ICCJ;- intimații Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP Vad epus întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului, solicitând judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.539 din 15 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUIs -a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru
Combaterea Discriminării;
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință,s-a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât;
S-a admis acțiunea reclamanților, -, -, -, -, - G, împotriva pârâților Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și Ministerul Justiției și, în consecință au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suma netă de 1700 lei, cu titlu de despăgubire, actualizată la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut ca prin acțiunea promovată reclamanții, -, -, G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata sumei de 1700 lei net, cu titlu de despăgubire, egală cu suma primită de colegii magistrați cu titlu de stimulente in baza Ordinului nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției, actualizată la data plății efective. De asemenea, reclamanții au mai solicitat și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanții au arătat că au calitate de judecători în cadrul Tribunalului Vaslui și că, prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 emis de Ministerul d e Justiție, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru personalul din justiție distribuit, printre alții și judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcție de judecător cuprinsă între 0 - 3 ani.
Au precizat reclamanții că suma individuală acordată acestora a fost de 1700 lei, iar în motivarea Ordinului au fost reținute dispozițiile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 2 din Legea nr. 146/1997 (modificată prin nr.OUG 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004)și că dispozițiile ordinului referitoare la acordarea de stimulente numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime de 0 - 3 ani au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecători, respectiv între categoria judecătorilor cu vechimea în muncă anterior menționată din cadrul judecătoriilor și cei care, pe de o parte au vechimea în activitate mai mare de 3 ani, iar pe de alta parte, își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor, respectiv a curților de apel.
Reclamanții au susținut că prevederile ordinului sunt vădit discriminatorii, întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă Ministerul Justiției încălcând principiul egalității între cetățeni în exercitarea drepturilor economice și dreptul la un salariu (lato sensu) egal pentru muncă egală, astfel cum prevede art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000 cu modificările ulterioare, conform cărora orice persoană juridică sau fizică are obligația să respecte principiile egalității și nediscriminării.
În final,au menționat că situația de discriminare creată prin ordinul menționat în argumentarea acțiunii a fost constatată și de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/2006.
În susținerea acțiunii, au solicitat proba cu acte.
În drept, au invocat dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificată, art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000 cu modificările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "drept de a fi premiat ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai în fața unei posibilități recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții prin Ordin al Ministrului Justiției.
Pârâtul a motivat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției stimulentele neintrând în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum eronat a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul a precizat că, pe lângă criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, a mai avut în vedere la acordarea acestui stimulent și alte criterii și anume: rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale foarte bine sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, potrivit art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, această instituție este abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, având competență materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și orice domeniu de activitate.
Potrivit legislației în materie, în cauze similare cu cea de față, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi citat în calitate de pârât, ci numai de expert.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu există un raport obligațional între reclamanți și această instituție.
Instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, este întemeiată, întrucât între reclamanți și această instituție nu există raporturi contractuale și nici de subordonare, reclamanții fiind salarizați de către Ministerul Justiției.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este C de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice, iar elaborarea proiectelor bugetare sau rectificarea bugetare se face numai în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite, astfel încât nu îi incumbă acestuia obligația de a plăti drepturile bănești solicitate de reclamanți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a apreciat că și aceasta este întemeiată, întrucât această instituție poate doar să își prezinte poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu al unei spețe prezentate direct instanței de judecată, acest fapt neputând atrage calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Tribunalului Vaslui, iar prin cererea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1700 lei reprezentând contravaloarea stimulentelor acordate discriminatoriu, la finele anului 2005, numai magistraților cu o vechime între 0 și 3 ani.
Instanța a constată că reclamanții sunt judecători cu o vechime mai mare de 3 ani în cadrul instanțelor mai sus arătate, iar prin Ordinul nr. 1921/C/2005 au fost exceptați de la acordarea unor stimulente în cuantum de 1700 lei pe motiv că nu se încadrau în grupa de vechime de 0 - 3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Codul muncii "orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicală este interzisă", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. 2 care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii".
Astfel, deși pârâtul a susținut că în cazul reclamanților nu poate fi reținută o situație de discriminare întrucât dreptul la stimulente nu era recunoscut tuturor magistraților, ci numai acelor care îndeplineau condițiile cerute de normele interne, instanța a constatat că deși într-adevăr nu există un "drept de a fi premiat" necondiționat de neîndeplinirea anumitor cerințe, însă criteriile avute în vedere de pârât sunt discriminatorii față de dispozițiile care reglementează raporturile de muncă atâta timp cât, criteriul vechimii în magistratură nu este prevăzut de Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, ca fiind unul din acele criterii care au stat la baza acordării stimulentelor.
Acordarea de premii, stimulente, așa cum sugerează și denumirea, are în vedere acele situații care privesc recompensarea salariatului pentru o bună desfășurare a atribuțiilor de serviciu sau afirmarea în cadrul colectivității prin activitatea sa. Ori, criteriul ales de pârât în acordarea stimulentelor, și anume vechime în magistratură între 0 și 3 ani, nu are nici o legătură cu stimularea salariatului pentru activitatea desfășurată, ci dimpotrivă lasă loc la interpretarea că orice magistrat care îndeplinește condiția de vechime, poate beneficia de un astfel de stimulent.
De altfel, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării a statuat, având în vedere prevederile legale în materie că, "acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime în muncă (0 - 3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Criteriul vechimii de 0 - 3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criterii obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Având în vedere aceste aspecte, pentru o justă reparare a prejudiciului creat prin neincluderea reclamanților în categoria persoanelor care ar fi putut beneficia de aceste stimulente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, G și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI și, în consecință,a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 1700 lei, reprezentând stimulente financiare neacordate pe anul 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține recurentul că acordarea stimulentelor conform Ordinului ministrului justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu este discriminatorie. Nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale întrucât nu suntem în prezența unui "drept de a fi premiat", recunoscut și protejat de lege. Nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției.
În al doilea rând, stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, așa cum eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. acordate depind de o multitudine de factori, iar Ordinul nr. 1921/C/2005 a respectat prevederile aplicabile la acea dată, respectiv art. 4 alin. 1 și 3 din normele interne aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004. Potrivit art. 4 alin. 3 din Normele interne, ordonatorul de credite avea posibilitatea de a apela la criterii pe care ar aprecia că ar corespunde obiectivele generale, cu aplicarea criteriilor din art. 4 alin. 1, în cauză optând pentru categoria judecătorilor cu vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani. Nu toți judecătorii cu această vechime au beneficiat de stimulente, așa încât nu se poate reține că criteriul vechimii este discriminatoriu.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat.
Se reține că, prin Ordinul ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, printre care și pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Curtea reține că nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora nu am fi în prezența unui "drept de a fi premiat", în sensul că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător.
Dimpotrivă instanța constată că dreptul de a primi stimulente este prevăzut de lege,prin art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, constituindu-se fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției, iar art. 25 alin. 3 din același act normativ a prevăzut că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, în acest sens ministrul justiției adoptând Ordinul nr. 2404/C/2004.
Rezultă deci că stimulentele urmau să fie repartizate individual beneficiarilor, potrivit acestor norme interne, pe baza criteriilor principale enumerate în art. 4 alin. 1 din ordinul menționat, care este un act normativ care se înscrie în accepțiunea largă a noțiunii de "lege", așa cum și stimulentele se înscriu în accepțiunea largă a noțiunii de "drepturi salariale".
În ceea ce privește caracterul discriminator al dispozițiilor cuprinse în Ordinul ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005, prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, printre care și pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcție de judecător cuprinsă între 0-3 ani, se reține că, potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Recurentul Ministerul Justiției susține că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, iar criteriul vechimii nu este discriminatoriu.
Este reală susținerea recurentului că ordonatorul de credite de la nivelul instanțelor urma să stabilească beneficiarii stimulentelor în funcție de criteriile enumerate în art. 4 alin. 1 din normele interne, însă această operațiune a privit numai categoria judecătorilor de la judecătorii, cu o vechime între 0-3 ani, fiind excluși de la dreptul de a beneficia de stimulente judecătorii de la celelalte instanțe și cei care aveau o vechime de peste 3 ani.
În acest context, criteriul vechimii în funcție reprezintă un criteriu aparent neutru, care dezavantajează judecătorii cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani și care îndeplinesc criteriile obiective, enumerate în art. 4 alin. 1 din Normele interne, pentru a beneficia de acordarea stimulentelor. În consecință, acordarea stimulentelor potrivit criteriului vechimii reprezintă o faptă de discriminare indirectă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, iar intimata reclamantă, care face parte din categoria judecătorilor excluși de la dreptul de a beneficia de stimulente, este îndreptățită la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Recurentul, căruia îi revenea sarcina de a dovedi că acordarea stimulentelor potrivit criteriului vechimii nu constituie discriminare, potrivit art. 27 alin. 4 din nr.OG 137/2000, nu a dovedit că acest criteriu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De altfel, recurentul nici nu a invocat existența unui scop legitim, care să justifice obiectiv criteriul avut în vedere prin Ordinul nr. 1921/C/2005, așa încât nici instanța de recurs nu poate examina dacă tratamentul diferențiat are o justificare obiectivă și rezonabilă, de natură să înlăture caracterul discriminatoriu.
De altfel Curtea reține că prin Hotărârea nr.15 /2006 CNCD s-a și constatat existența unei discriminări indirecte create prin Ordinul 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, ceea ce impune cu evidență respingerea recursului astfel formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.539 din 15.05.2008 a Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 539 din 15 05 2008 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./20 05 2009
.V -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
