Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 425
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 82 din 23 01 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, nu s-a depus întâmpinare.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.82 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, mbrono, HG, -, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamantelor, HG, sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 04.07.2004 - 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții Tribunalul Iași și Ministerul Justiției să plătească sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară următoarele reclamante, pentru următoarele perioade:
: 04.09.2004 - 15.11.2006,
-: 02.05.2005 - 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele și - în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioadele: 16.11.2006 - 01.02.2007 și respectiv 04.07.2004 - 01.05.2005.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată, în favoarea fiecărui, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 4.07. 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 /1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și că, ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Au mai menționat reclamanții că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, și care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea factorilor de risc.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată, susținând că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată a fost total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.
A mai invocat recurentul că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulează cerere pentru alegerea domiciliului procedural al Ministerului Economiei și Finanțelor la sediul DGFP I iar în motivarea poziției sale invocă lipsa calității procesuale pasive, susținând că nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamanți, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale pasive.
Față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de grefieri, arhivari registratori, grefieri dactilografi, agent procedural, aprozi, șofer au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
A reținut în acest sens prima instanță că Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția României - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin NR.OG 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe a reținut prima instanță că este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.8 din OUG nr. 22/2002, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților în următorul sens: având în vedere calitatea de șofer a reclamantului și calitatea de aprod a reclamanților și, instanța a constatat că nu sunt incidente prevederile art.47 din Legea 50/1996 și pe cale de consecință a respins acțiunea în contradictoriu cu aceștia. În ceea ce privește pe, instanța a constatat că aceasta a fost angajată începând cu data de 25.04.2007, ulterior perioadei solicitate prin acțiunea introductivă, drept pentru care instanța a respins acțiunea formulată de aceasta. Instanța a obligat pârâții să plătească celorlalți reclamanți în funcție de perioadele efectiv lucrate, sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 4.07.2004 - 1 februarie 2007 și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Față de hotărârea astfel pronunțată reclamantul a formulat o cerere de completare a sentinței, motivând ca prima instanță a omis să se pronunțe și în contradictor cu el, deși a formulat acțiunea alături de ceilalți reclamanți.
Prin sentința civilă nr.601 din 16.04.2008 Tribunalul Iașia admis cererea de completare a sentinței civile nr.82 din 23.01.2008, astfel încât în baza dispozițiilor art. 282 ind.2 Cod procedură civilă a dispus completarea dispozitivului acesteia, cu mențiunea respingerii acțiunii reclamantului în contradictor cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei Și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut ca acest din urmă reclamant, în perioada pentru care a solicitat sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut de încadrare lunar, a fost angajat în perioada respectivă la Judecătoria Hîrlău pe posturile de agent procedural și aprod, nefăcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer. Totodată, instanța a reținut că nici anterior intrării în vigoare a nr.HG 567/2004, agenții procedurali și aprozii nu făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate întrucât îndeplineau aceleași atribuții specifice.
S-a mai reținut de către instanță că prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Or, potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere faptul că prin decizia nr. 21/10.03.2008 s-a constatat că au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, faptul că reclamantul nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, precum și dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța constată că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului privind plata sporului de 50%.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr.82.din23.01.2008 a Tribunalului Iași au declarat recurs atât Ministerul Justiției și Libertăților cât și Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o ca netemeinică și nelegală.
1. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune. În raport de dispozițiile art.3 și 12 din Decretul 167/1958 și art.283 al.1 lit. c din Legea 53/2003 dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 04 iulie-septembrie 2004 este prescris.
A mai invocat recurentul că în mod incorect a reținut tribunalul ca abrogarea realizată de OG83/2000 nu poate produce efecte, atâta timp cât a abrogat expres și în totalitate art.47 din Legea 50/94.
Că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de risc și suprasolicitare magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau a adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
2. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților respectiv excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 04iulie-septembrie 2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Or, prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 actualizate în raport cu rata inflației la data plății pentru perioada -25 mai 2004 și până la 01februarie2007. Ca atare Curtea urmează să admită în parte recursul Ministerului Justiției și să constate prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada 25.05-03.09.2004.
Cât privește criticile recurentului privind temeinicia sentinței recurate, Curtea reține că problema de drept dedusă judecății a fost definitiv tranșată prin recursul în interesul legii promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia în interesul legii nr. XXI din 10.03.2008 a statuat că dispozițiile art.47 din /1996 sunt și rămân aplicabile în salarizarea magistraților și a personalului auxiliar din instanțele judecătorești.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 04.09.2007 Curtea constată că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. din 167/1958. Ca atare drepturile constând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada noiembrie 25mai-04septembrie 2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată.
Vor fi însă respinse ca lipsite de temei criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, reținându-se în acest sens dispozițiile obligatorii ale Deciziei XXI din 10.03.2008 ale care a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile art.47 din legea 50/96 sunt aplicabile.
2. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.82 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge ca prescrisă acțiunea reclamantelor, și în HG contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 25.05.2004 - 03.09.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
20.2009/2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
