Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 468
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de către, -, -, -, -, (Fostă ) I, - (Fostă ), R, -, (Judecător ), (Judecător ), - și Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală A Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 599 din 18.11.2004 (dosar nr-), intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 21 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 28 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamanții, -, -, -, --, -, --, -, I, -, -- au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea De Apel Iași, Tribunalul Iași solicitând să se constate discriminarea cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din OUG nr. 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin.2 lit. pct.(i) și ale art. 27 din OG 137/2000 republicată; să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul prevăzut în Anexa lit. A pct. 6- 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre noi și cel efectiv încasat, începând cu data intrării în vigoare OUG 27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective la care se adăuga dobânda legală; să fie obligat pârâtul Tribunalul Iași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constatat că prevederile art. 28 alin.4 din OUG nr. 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004 și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
Legalitatea acestei hotărâri fost recunoscută și prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care, potrivit art. 329 alin. ultim Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
De aceea, în expunerea de motive preliminară din OUG nr. 27/2006 s- justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct.3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", având ca termen de finalizare luna decembrie 2005. Obiectivul menționat vizat eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Noua modalitate de salarizare, concretizată inițial prin adoptarea OUG nr. 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, deși are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordare drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Actele normative sporesc nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, prin salarizarea acestora potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa la acestea, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Această grilă de salarizare stabilește în favoarea categoriei de salariați menționată un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul care judecă un dosar instrumentat de un astfel de procuror - iar prin actul său de judecată efectuează controlul urmăririi penale - este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar până la 17. Diferența importantă nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin.2 din OUG nr. 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază în plus "și de drepturile stabilite expres pentru aceștia, prin alte acte normative".
Este afectat astfel însuși principiului unității procesului penal, întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă metodă adecvată de atingere scopului legitim urmărit și anume: "reducerea fenomenului de corupție".
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat pârâtul că acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 acestor procurori s- făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin.1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 599 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, - (Fostă ), R, -, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 din Legea 303/2004 pentru activitatea desfășurata, judecătorii si procurorii au dreptul la o remunerație stabilită in raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținuta,cu vechimea in magistratura si cu alte criterii prevăzute de lege.
Art. 3 alin. 1 din nr.OUG27/2006 prevede că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare bruta lunara stabilita in raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta si cu vechimea in magistratura prevăzuta de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicata, cu modificările si completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala si a coeficienților de multiplicare prevăzuți in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanța de urgenta.
Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea si funcționarea in cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism prevede că se înființează ca o structura cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Raportat la dispozițiile acestei legi, instanța a reținut că procurorii sunt salariați în raport cu nivelul parchetului la care funcționează.
Legea 508/2004 prevede care sunt atribuțiile și competența Direcției de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism, considerent pentru care nu s- putut reține că procurorii din cadrul tuturor parchetelor prestează aceeași muncă fiind discriminați din punct de vedere al salarizării.
Potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere,restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
O salarizare diferită în raport cu nivelul parchetului nu reprezintă discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 al.1 din OG 137/2000.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 2 alin.3 din Ordonanța 137/2000 potrivit cărora sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la art. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Astfel, procurorii din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism au salarizare diferită motivat de faptul că funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța reținând că acțiunea este neîntemeiată și va fi respinsă.
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. În baza dispozițiilor OUG 22/2002, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererile privind înscrierea de mențiuni în carnetul de muncă se soluționează, potrivit disp. art. 8 din Decretul 92/1976, de judecătorie. Codul muncii prevede că se abrogă dispozițiile Decretului nr. 92/1976 pe data de 01.09.2009, iar în baza disp. art. 158 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, - (Fostă ), R, -, -, și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenții reclamanți susțin, în primul rând, că în mod greșit instanța a respins acțiunea. Din verificarea sistemului de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006 se remarcă faptul că elementele de stabilire a salarizării nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare, ci sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Astfel, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, necesar pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel. De asemenea, criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor nu are nici o relevanță pentru salarizarea funcționarilor publici de specialitate juridică, asimilați magistraților pe durata îndeplinirii funcției lor și salarizați în funcție de vechimea în magistratură.
Nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, fiind posibilă o salarizare identică pentru funcții diferite, de unde rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, aflat în corelație cu celelalte două criterii.
Totuși, în cazul procurorilor din și a fost eliminată corelația dintre criteriile menționate, aceștia fiind salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție chiar dacă nu au vechimea minimă, de 8 ani, corespunzătoare acestui nivel. Ca urmare a acestui fapt, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem, nerespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare. Restul personalului este în imposibilitate de a beneficia de această salarizare majorată, neavând vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în timp ce procurorilor din cadrul și li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se solicită vechimea minimă pentru acest nivel.
În plus, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar în structuri teritoriale. și sunt persoane juridice distincte, iar apartenența procurorilor la aceste structuri este doar temporară, deci acești procurori nu dispun în mod real și definitiv de gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În realitate, salarizarea procurorilor din și are drept criteriu de bază domeniul specializat de activitate, respectiv urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată, și nu nivelul instanțelor sau parchetelor. Salarizarea procurorilor din cadrul și se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind discriminatorie asimilarea salarizării doar pentru procurorii din cadrul și, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006.
În acest sens, prin Decizia nr. VI/20007, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cauze de o anumită natură ori doar în includerea în anumite structuri pe scară ierarhică sau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției.
În susținerea discriminării, recurenții au invocat prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție, Carta socială europeană revizuită, Legea nr. 53/2003, Constituția României și nr.OG 137/2000.
Au mai arătat recurenții că obligația pârâților, de plată a drepturilor bănești, este o obligație solidară izvorâtă din prevederile legale și că se impune și actualizarea prejudiciului suferit ținând cont de prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 Codul muncii.
În al doilea rând, recurenții au susținut că prima instanță a disjuns în mod greșit capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și a declinat competența la udecătoria Iași. Fiind o cerere accesorie, a cărei soluționare este în legătură indisolubilă cu cererea principală, nu este posibilă judecarea sa separată.
Recurenții au depus copii de pe hotărâri judecătorești.
Intimatul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul susține, în esență, că acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor și a avut în vedere nivelul instanțelor sau parchetelor unde funcționează, nu criteriul cauzelor instrumentate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Nu au fost invocate din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, - (Fostă ), R, -, -, Curtea constată că acesta este fondat.
Salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanța de urgență.
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004, prima instanță a reținut că este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, în forma în care este în vigoare în prezent, potrivit cărora Direcția Națională Anticorupție se înființează ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.
Din cele două acte normative, se desprinde concluzia că și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, a constatat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
De altfel, din preambulul nr.OUG 27/2006 rezultă că acest act normativ a fost adoptat tocmai pentru a se asigura o salarizare adecvată și nediscriminatorie a judecatorilor si procurorilor, prevăzută la cap. VI pct. 3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin <LLNK 12005 232 20 301 0 33>Hotarârea Guvernului nr. 232/2005, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005. S- luat in considerare faptul că atât judecatorii, cât și procurorii care nu au beneficiat de sporul de 40% pentru judecarea și urmarirea penala a infracțiunilor de corupție, criminalitate organizată și terrorism, au acționat în judecată Ministerul Justiției, iar efortul bugetar pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoresti prin care s-au admis cererile acestora este de circa 4 ori mai mare decât cel rezultat din aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și s-a ținut seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminari directe între judecatorii si procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități.
Or, această inegalitate a fost înlăturată doar aparent prin nr.OUG 27/2006. Este adevărat că art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 și art. 24 alin. 4 din Legea nr. 508/2004, care prevedeau acordarea sporului de 40%, au fost abrogate prin G nr. 27/2006, însă, prin același act normativ s-a prevăzut, în art. 11 alin. 1, salarizarea diferențiată a procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în raport cu ceilalți judecători și procurori. Indemnizația lor brută lunară este mai mare, dar nu prin acordarea unui spor de 30%, respectiv 40%, așa cum se întâmpla anterior, ci prin luarea în calcul a unor coeficienți mai mari, corespunzători nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se constată, așadar, în conformitate cu art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000, că art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere aparent neutră, dar care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori, față de procurorii din cadrul și A, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, cu consecința restrângerii dreptului recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării, fără ca această prevedere să fie justificată obiectiv de un scop legitim.
Constatând existența discriminării indirecte, recurenții reclamanți, care fac parte din categoria magistraților excluși de la aplicarea prevederilor art. 11 din nr.OUG 27/2006, sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, egale cu drepturile salariale de care au fost lipsiți prin neaplicarea coeficienților prevăzuți la lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006, nr. crt. 6-13, în raport cu funcțiile pe care le dețin, actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit de recurenți.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că în mod corect prima instanță a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă. Această cerere nu este în legătură indisolubilă cu cererea principală, așa cum susțin recurenții, și poate fi soluționată separat. Mai mult, soluționarea cererii de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă este de competența judecătoriei, deci tribunalul este necompetent material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă și constatând că primul motiv de recurs este fondat, se va admite recursul declarat de reclamanți și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite, în parte, ținându-se seama de perioada în care fiecare reclamant a îndeplinit funcția de judecător pe raza Tribunalului Iași, acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, (fostă ) I, - (Fostă ), R, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Se vor menține celelalte dispoziții și se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții: (fostă ) I și, (fostă ) -, -, -, -, R, -, -, (fostă ), împotriva sentinței civile nr. 599/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea, formulată de reclamanții: (fostă ) I și, (fostă ) -, -, -, -, R, -, -, (fostă ), în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, să plătească reclamanților: (fostă ) I, (fostă ) -, -, -, -, R, o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt.6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 10.04.2006 și în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la litera A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, și în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează:
- reclamantei, de la 15.07.2007;
- reclamantului, de la 10.07.2006;
- reclamantei, de la 10.07.2006;
- reclamantei, de la 15.08.2006;
- reclamantei (fostă ), de la 15.01.2008;
- reclamantei, de la 01.09.2006;
- reclamantei, de la 01.04.2007;
- reclamantei, de la 16.01.2008;
- reclamantei -, de la 01.09.2007;
- reclamantei, de la 10.04.2006 până la 01.12.2008 și de la 15.04.2009.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 10.04.2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, după cum urmează:
- reclamantei, până la 20.04.2009;
- reclamantului, până la 01.07.2008;
- reclamantei -, până la 11.10.2006.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI, să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 15.08.2007 până la 29.01.2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
22.2009.-
2 ex.-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
