Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 47/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr.47/2008
Ședința publică din 9 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanții, C, R, )., și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar s-a înregistrat din partea pârâtului TRIBUNALUL SIBIU răspuns la adresa din data de 22 septembrie 2008.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamantele, C, R, )., și, prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând:
-să fie obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU, în solidar, la plata către fiecare reclamantă a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.;
-să fie obligați pârâții în solidar să includă în buget, la prima rectificare a bugetului de stat, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor pentru perioada în discuție, iar pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare în acest sens, în calitate de elaborator al bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară;
-să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Sibiu. Art.6 alin.2 din Codul muncii instituie principiul plății egale pentru muncă egală, principiu reglementat și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prin art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, se statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală. În același sens sunt și dispozițiile art.20 din Constituția României.
Contrar acestor principii, prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările aduse de nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind ura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor privind executarea penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În această situație, apreciază reclamantele, personalul auxiliar de specialitate de la TRIBUNALUL SIBIU, în afara celor care prestează activitățile sus enumerate, este tratat ilegal din punct de vedere salarial, și este discriminat fără un criteriu obiectiv și rațional.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată. În expunerea de motive arată că de indemnizația menționată de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut expres de textul de lege și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile menționate.
Conform art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, atribuțiile persoanelor din compartimentele auxiliare sunt cuprinse în fișele posturilor, președintele instanței stabilind prin ordine de serviciu repartizarea personalului pe secții. În vederea acordării indemnizației în discuție, persoanele care au stabilite în fișa postului atribuții dintre cele menționate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 completează un raport care se confirmă de șeful de secție, în baza căruia se face pontajul lunar și se efectuează plata. Pe cale de consecință, personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de aceste dispoziții nu poarte beneficia de procentul în discuție.
Între grefierii care participă la astfel de activități și cei care nu participă la acestea nu există o stare de discriminare întrucât, așa cum a statuat Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Dispozițiile legale în discuție, mai arată pârâtul, nu contravine.6 din Codul muncii, întrucât personalul auxiliar de specialitate care nu desfășoară activitățile în discuție nu depune o muncă egală cu cei care îndeplinesc aceste atribuții.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII arată că, legat de art.14 privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, republicată; tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară prin care au fost calculate drepturile salariale pretinse de reclamante pe perioada 07.03.2004 - 07.03.2007, actualizate cu rata inflației.
Prin încheierea din data de 01.07.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosarul cu numărul de mai sus, ca urmare a prevederilor art.I și II din nr.OUG75/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare CURȚII DE APEL ALBA IULIA.
Din actele și Lucrările dosarului CURTEA reține următoarele:
Reclamantele îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Sibiu.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind ura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale sus enunțate, beneficiază de procentul de 100% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate. Așa cum rezultă din adresele emise de TRIBUNALUL SIBIU numai reclamanta a desfășurat astfel de activități, pentru care a fost retribuită.
Potrivit art.38 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, reclamantele au fost repartizate pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, activitățile fiind cuprinse în fișele posturilor conform art.42 alin.2 din același act normativ.
Indemnizația de 10% prevăzută de art.19 din Legea nr.50/1996 se acordă numai personalului auxiliar care, conform fișei postului, participă la activitățile prevăzute de acest text de lege, cea ce nu este cazul reclamantelor conform fișelor posturilor
Prevederile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 au fost modificate prin nr.OG83/2000 în sensul eliminării indemnizației de ședință, fiind păstrată doar indemnizația pentru activitatea de reorganizare judiciară și faliment, executări penale și civile.
Reclamantele consideră că prin această măsură sunt încălcate prevederile art.6 alin.2 din Codul muncii care consacră principiul pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații să fie retribuiți în mod egal.
Această susținere nu poate fi primită în condițiile în care reclamantele, în calitate de personal auxiliar de specialitate care nu desfășoară activități din cele prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996, nu pot afirma că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție, legiuitorul înțelegând să atribuie indemnizația de 10% în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, activități diferite de celelalte activități îndeplinite curent de personalul auxiliar.
Nu pot fi primite nici susținerile reclamantelor în sensul că între acestea și grefierii care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 ar exista o stare de discriminare.
Așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu personalul care se află în situații diferite, așa cum este cazul reclamantelor care nu desfășoară activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 în raport cu grefierii care desfășoară astfel de activități.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În consens cu poziția Curții Europene a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare, criterii care trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL SIBIU.
Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și va fi respinsă acțiunea formulată de pârâte împotriva acestor pârâți pentru următoarele considerente:
MINISTERUL JUSTIȚIEI are calitatea de ordonator principal de credite, calitate în care gestionează resursele financiare ale instanțelor de judecată. CURTEA DE APEL ALBA IULIA are calitatea de ordonator secundar de credite, iar TRIBUNALUL SIBIU, ale cărui angajate sunt reclamantele, are calitatea de ordonator terțiar de credite.
În calitatea sa de ordonator principal de credite, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului propriu, între acesta și MINISTERUL JUSTIȚIEI neexistând o obligație de garanție legală sau o obligație de restituire, iar raporturile de drept administrativ dintre cele două instituții exced cauzei de față.
În egală măsură, raporturi de serviciu, care pot determina conflicte de muncă, există între angajator, calitate pe care nu o are MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și reclamante.
Raporturi de serviciu nu există nici între reclamante și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, reclamantele, urmând ura stabilită de Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare și de Hotărârea Guvernului nr.1194/2001 privind organizarea și funcționarea, cu modificările ulterioare, putând doar formula petiție pentru constatarea unei eventuale discriminări în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, R, )., toți cu domiciliul procesual ales la TRIBUNALUL SIBIU,-, camera 34, jud. Sibiu împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL ALBA IULIA, cu
(continuarea minutei sentinței civile nr.47/2008)
sediul în A I, str. -, nr.1, jud.A și TRIBUNALUL SIBIU cu sediul în Sibiu, b-. -iei, nr.11-13, jud. Sibiu.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,--3, sector 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Thred. 38 ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
