Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 473
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Curtea de Conturi României și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr. 313/27.03.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, G, Camera de Conturi a Județului V și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3366/89/08.11.2007, reclamanții: și G au chemat în judecată pe pârâții: Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a județului V și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor doi la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 01.01.2004-01.08.2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. S-a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în perioada precizată anterior, au funcționat ca procurori financiari în cadrul Camerei de Conturi a județului V fără a li se plăti și sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prev. de art. 57 din Legea 59/1996.
Reclamanții au mai arătat că dreptul judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate a fost constatat prin decizia nr. 21/10.03.2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept, au fost invocate disp. art. 47 din Legea 50/1996, art. 166 Codul muncii, Decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Alăturat acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru reclamant, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite (art. 35 al. 1 din Legea 500/2002). Mai mult, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 110/2007 pentru modificarea și completarea OG22/2002, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare.
Ca urmare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, solicitând respingerea acțiunii.
Curtea de Conturi a României a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că între acesta și reclamant nu există nici o obligație de garanție, în sensul prevăzut de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 313/27.03.2008, Tribunalului Vasluia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Camerei de Conturi a județului V, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-14.10.2004, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, pârâta Curtea de Conturi a României fiind obligată să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 15.10.2004 -15.07.2005, iar pentru reclamantul G, de la 15.10.2004 -01.08.2005, în cuantum reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primul pârât a fost obligat.
Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligată la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Totodată, conform art. 19 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Camerei de Conturi a județului V este fondată, întrucât Curtea de Conturi a României este singura structură cu personalitate juridică, titulară de drepturi și obligații ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, prima instanță a reținut că aceasta este fondată, raportat la data de la care reclamanții solicită plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, respectiv 28.03.2005 și data introducerii acțiunii (15.10.2007).
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Astfel, prin decizia nr. 21/10.03.2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin. 3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
S-a mai reținut că, potrivit art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art. 1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, este întemeiată cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății sumelor la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Având în vedere modul de soluționare a acestui capăt de cerere, prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtă.
Drept consecință a acordării acestor drepturi, prima instanță a obligat pârâta să rectifice înscrierile în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Ministerul Economiei și Finanțelor invocă următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, recurentul arată că, pe de o parte, instanțele nu au competență de a legifera și pe de altă parte, obligația de a depune diligențe în vederea realizării proiectului de buget îi revenea ordonatorului principal de credite, în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2002.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 6,9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Curtea de Conturi a României critică hotărârea pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a obligat recurenta la plata sporului de suprasolicitare pentru perioada 15.10.2004 -01.08.2005, deși art. 47 din Legea 50/1996 republicată era abrogat încă din anul 2000.
Se mai invocă că în mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, întrucât în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză. Astfel potrivit prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Se reține ca fiind nefondat și recursul formulat de către Curtea de Conturi a României pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamanții și G sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada menționată în sentința recurată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către recurent, se reține că, prin admiterea capătului de cerere formulat de către reclamanți, având același obiect, respectiv obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești stabilite prin hotărârea recurată, aceasta a rămas practic fără obiect, fiind în mod corect respinsă de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se vor respinge recursurile formulate de Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, împotriva sentinței civile nr.313/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./ Tehnored.:;
2 ex.- 01.06.2009;
Jud. fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
