Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 474
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 248 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui (dosar nr-), intimați fiind, I, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar un memoriu de către intimații persoane fizice. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Vaslui, sub nr. 3550/89/29.10.2007, reclamanții, I, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea primilor trei pârâți la plata sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30 noiembrie 2003, cu reactualizarea drepturilor în funcție de rata inflației, până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de toată legislația în domeniul muncii, fiind recunoscut și acordat deja pentru perioada decembrie 2003 - martie 2007.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996, magistrații aveau dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Totodată, prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea magistraților, s-a stabilit că magistrații au dreptul la o îndemnizație de încadrare lunară brută stabilită pe funcții, în raport de gradul instanțelor și vechimea în magistratură.
Mai arată că, cu toate că sporul de vechime a fost acordat tuturor magistraților și personalului auxiliar de specialitate, într-un procent de până la 25 % calculat la salariul de bază brut, corespunzător timpului efectiv lucrat (în baza art. 31 din Legea nr. 50/1996), în mod discriminatoriu nu a fost acordat efectiv magistraților ce-și desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, de acest drept beneficiind doar judecătorii din cadrul instanței supreme, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate de la toate instanțele și parchetele.
Prin art. 33 alin. 3 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, s-a prevăzut că sporul de vechime nu se acordă magistraților. Consideră reclamanții că prin această dispoziție a fost creată o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate prevederile constituționale, ale Codului muncii - art. 5 și ale nr.OG 137/2000 - art. 1 și 2, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, care au ca scop sau ca efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Mai arată că, prin Decizia XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că "dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. "
Totodată, au solicitat admiterea acțiunii și față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru alocarea sumelor necesare plății sumelor pretinse, întrucât, potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată în cauză a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere dispozițiile Decretului nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât această instituție nu are calitate de ordonator de credite față de reclamanți, care sunt în raporturi de muncă și salarizați de către Ministerul Justiției.
Prin sent.civ.nr.248/13.03.2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de Ministerul Justiției.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă pentru perioada 01 octombrie 2000 - 30 noiembrie 2003, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de Ministerul Justiției, instanța a respins-o, deoarece prin Decizia XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost recunoscut dreptul judecătorilor la acordarea acestui spor, iar prin această recunoaștere a fost întrerupt cursul prescripției și a început să curgă un nou termen de prescripție.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, instanța a admis-o, motivat de faptul că acest minister nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți, ci Ministerul Justiției, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite - art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Huși, județul V, și sunt salarizați în condițiile nr.OUG 177/2002, modificată, actualizată și aprobată prin Legea nr. 347/2003, aceste norme fiind grevate pe normele legale referitoare la salarizare, respectiv statutul profesional al magistraților, Legea nr. 50/1996, republicată. Până la apariția și aplicabilitatea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, reclamanții au avut beneficiul integral și procentual al sporului de vechime.
În cuprinsul nr.OG 83/2000 nu există nici o prevedere care să abroge art. 31 din Legea nr. 50/1996, aceeași omisiune regăsindu-se și în nr.OUG 177/2002. În aceste condiții există obligația stabilirii obligației lunare cu includerea sporului procentual de vechime în muncă. Determinarea ca unica formă de remunerare îndemnizația lunară pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, nu determină înlăturarea beneficiului sporului de vechime, această valoare procentuală neregăsindu-se în îndemnizațiile plătite reclamanților.
Instanța a mai reținut și faptul că, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, o normă legală de nivel superior nu poate fi abrogată decât de un act normativ de același nivel.
Astfel, în condițiile inexistenței unei legi care să abroge expres dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1996, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor.
Prin art. 9, alin. 4, pct. 2 din nr.OG 83/2000 se prevede într-adevăr că "orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă ", aceeași formulare regăsindu-se și în art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2000, însă instanța, față de aceste dispoziții, a constatat că art. 31 din Legea nr. 50/1996 nu este unul contrar actelor normative indicate care reglementează salarizarea magistraților, ci unul complementar, fiind în vigoare și în prezent.
Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere și faptul că prin art. 41 lit. "a" din nr.OG 27/2006 s-a abrogat nr.OG 177/2002, însă nu se poate vorbi și de o abrogare implicită a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 50/1996. Pentru a nu mai fi acordat sporul de vechime, trebuia ca exceptarea de la beneficiul sporului de vechime în muncă să fie expres prevăzută.
Tribunalul a mai reținut și caracterul discriminatoriu al actelor normative subsecvente, emise în domeniul salarizării, în suprimarea unui drept recunoscut inițial, în raport cu celelalte categorii din sistemul bugetar și personalul auxiliar de specialitate din organele aceleiași autorități judecătorești, din perspectiva dispozițiilor nr.OG 137/2000.
În ceea ce privește actualizarea la zi a sumelor corespunzătoare drepturilor solicitate, în raport cu rata de creștere a inflației, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. 2 din nr.OG 5/2001, privind procedura somației de plată, creanțele bănești certe, lichide și exigibile asumate prin act și însușite de părți, precum și dobânzile, majorările și penalitățile datorate potrivit legii, se actualizează în raport de rata inflației aplicabilă la data plății efective. De asemenea, articolul 371 alin. 3 Cod procedură civilă, "dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei reanțele bănești certe plată, elor (fost ", iar conform Deciziei nr. 72/2002 a Curții Constituționale, "actualizarea în raport cu rata inflației se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală."
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă datorat pentru perioada 1 octombrie 2000 - 30 noiembrie 2003, reactualizat în funcție de rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Astfel, susține recurentul, hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind prescripția extinctivă.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 octombrie 2007 - consideră recurentul că acțiunea este prescrisă, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 Codul muncii.
Mai arată recurentul că Decizia nr. 36 nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care începe să curgă prescripția, astfel încât, raportat la prevederile deciziei (în conformitate cu care dreptul magistraților la spotul de vechime a continuat să subziste și după adoptarea OG 83/2000), dreptul la acțiune a început să curgă distinct, pentru fiecare prestație lunară, din momentul plății acesteia, potrivit dispozițiilor legale enunțate.
Mai mult, arată recurentul, decizia în interesul legii nu poate avea caracter intreruptiv al prescripției, atât timp cât momentul nașterii dreptului la acțiune este prevăzut prin lege, iar dispozițiile interpretate au avut ca obiect doar dreptul material.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul declarat de Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de vechime în muncă, calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimații reclamanți au solicitat plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 01 octombrie 2000-30 noiembrie 2003, însă acțiunea a fost formulată la data de 29.10.2007, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare din drepturile salariale succesive solicitate.
Nu se poate considera că dreptul s-a născut după pronunțarea deciziei în interesul legii nr.36/07.05.2007. Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. Decizia în interesul legii presupune, implicit, că persoane interesate s-au adresat, anterior pronunțării acesteia, instanțelor judecătorești, în vederea recunoașterii dreptului patrimonial pretins a fi supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de OG nr. 83/2000, și că instanțele judecătorești au soluționat aceste cereri, deci că dreptul la acțiune - care nu se confundă cu dreptul material - se născuse. Prin urmare, nimic nu a împiedicat pe intimați, ca și pe orice altă persoană, să ceară, deci să exercite dreptul la acțiune supus prescripției, și, eventual, să obțină în justiție, anterior pronunțării deciziei în interesul legii, protecția dreptului său material.
În consecință, reținând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și va modifica în parte sentința, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii cererii reclamanților privind plata sporului de vechime pentru perioada 01 octombrie 2000-30 noiembrie 2003.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 248/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge cererea formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Vaslui, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de vechime pentru perioada 01.10. 2000-30. 11, 2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red./Tehnored.
19.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
