Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
osar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR. 5
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina Arbureanu Ovidiu
Asistenți judiciari - -
-
Grefier
Pe rol se află judecarea acțiunii civile având ca obiect drepturi salariale, formulată de reclamantul, domiciliat în mun. S,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S,-, județul S, Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, județul S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
La apelul nominal au lipsit reclamantul și reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că acțiunea se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 27.10.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, a solicitat obligarea pârâților la plata echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008, de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din nr.OG 137/2000, sumă actualizată la data plății, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate, potrivit nr.OG 9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune și până la data plății efective.
Reclamantul a solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plății la care vor fi obligați primii 2 pârâți prin hotărârea ce se va pronunța, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Suceava, în perioada 1.07.2000 - 30.06.2008.
Așa după cum reiese din adresa nr. 42140, 42717/30.04.008 emisă de Ministerul Justiției, ca urmare a solicitării unor informații de interes public de Asociația judecătorilor din Oltenia, în perioada 2006 - 2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 147/1997.
În acest sens, au fost emise următoarele ordine: ianuarie 2006 - nr. 419; mai 2006 - nr. 1209; august 2006 - nr. 1853; octombrie 2006 - nr. 2360; decembrie 2006 - nr. 2800, 2801, 2832; martie 2007 - nr. 800; aprilie 2007 - nr. 779, 933; mai 2007 - nr. 2100, 2101, 2102, 2104, 2143; iunie 2007 - nr. 1349, 1381, 1476, 1478, 1381, 1477, 1636, 1678, 1679, 1675; iulie 2007 - nr. 1817, 1857, 1872, 1897, 1778; august 2007 - nr. 2100, 2101, 2102, 2103, 2104, 2143; septembrie 2007 - nr. 2259, 2260, 2278, 2307, 2390, 2391, 2393, 2389, 2325; octombrie 2007 - nr. 2762, 2763, 2358, 2619, 2620, 2621, 2622, 2623, 2624, 2626, 2535, 2536, 2537, 2426, 2437, 2489; noiembrie 2007 - nr. 2967, 2968, 2969, 2970, 2972, 2973, 2974, 2975, 2976, 2966; decembrie 2007 - nr. 3196, 3197, 3198, 3199, 3200, 3421, 3449, 3515, 3525; ianuarie 2008 - nr. 3556, 72, 77, 111, 112, 132; februarie 2008 - nr. 133, 317, 318, 453, 473, 474, 476, 591; martie 2008 - nr. 519; aprilie 2008 - nr. 791, 1125, 1127.
Potrivit Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr. 1.008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite.
Repartizarea sumelor destinate stimulării personalului în cadrul instanțelor judecătorești se face pe ordonatori secundari și terțiari de credite, prin ordin al ministrului justiției, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite.
Față de împrejurarea că, deși se află în aceeași situație (categoria profesională a magistraților sau asimilaților magistraților), magistrații au fost salarizați inegal, reclamantul, apreciază că prezentul litigiu reprezintă un conflict de drepturi, având ca obiect plata de despăgubiri rezultate din existența acestei discriminări.
Deși potrivit prevederilor Normelor interne, atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților, au drepturi egale în ce privește repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal.
Astfel, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din instanțe nu au beneficiat și nu beneficiază de asemenea sume considerabile, în raport cu munca efectivă și responsabilitatea acesteia. Sumele sunt ridicol de mici în comparație cu cele acordate personalului din Ministerul Justiției prin aceste ordine.
Este de observat și că s-au achitat sume uriașe acestui personal, cu titlu de stimulente, în condițiile în care Ministerul Justiției afirmă, fără acoperire legală, că nu deține sume de bani care să acopere obligațiile derivate din titlurile executorii reprezentate de hotărâri judecătorești, ce stabilesc obligația acestuia la plata restanțelor salariale și, în continuare, a drepturilor bănești prevăzute în aceste titluri executorii.
Eventualele susțineri ale pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că nu există un drept al personalului din sistemul justiției și inclusiv a reclamantului la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscută de lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, nu pot fi luate în considerare, întrucât, deși este vorba doar de un drept eventual sau o vocație a magistraților de a fi premiați sau stimulați, această "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretată ca fiind un drept discreționar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotrivă, în măsura în care ordonatorul de credite hotărăște acordarea acestor premii și stimulente este obligat să respecte principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. 2" (art. 5 alin. 4 din Codul muncii ), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Noțiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un grup se vede mai bine tratat decât altul, fără justificare adecvată, deși se recunoaște ambelor grupuri un statut egal.
De altfel, este evident, în cazul dat, că, în realitate, Ministerul Justiției nu dovedește criteriile avute în vedere la acordarea stimulentelor în discuție exclusiv asimilaților magistraților, salarizați întocmai ca și cei din urmă, dar stimulați discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzând de la acordarea stimulentelor întreaga categorie a magistraților și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultate meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați.
Ministerul Justiției nu poate invoca activitatea asiduă de elaborare a unor proiecte de coduri, câtă vreme nu s-a văzut un rezultat concret și eficient în acest sens. Situația este similară și cu referire la legislația în materie penală și procesual penală, cu precizarea că a fost ignorat, în contextul reținerii unei astfel de argumentații, efortul magistraților în acest domeniu, concretizat în multitudinea propunerilor formulate.
În plus, consilierii juridici implicați în elaborarea acestor proiecte sunt cu prisosință plătiți cu indemnizații mai mari decât cele ale magistraților, cu care, de altfel, sunt asimilați.
Art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție, având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr. 48/2002, nr.OG 77/2003 și Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume. Așadar, dacă instanța acordă creditorului o sumă de bani reactualizată de la data când trebuia achitată la data plății efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o primească cu o anumită perioadă de timp anterioară.
Referitor la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/ 2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării legii rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care ar fi obligat prin sentința ce se va pronunța.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
În esență, acest pârât a susținut că, făcând abstracție de faptul că ordinele enumerate de reclamant în susținerea acțiunii se referă la toate categoriile de personal din cadrul Ministerului Justiției, ordinele emise de ministrul justiției, prin care s-au acordat stimulente consilierilor din aparatul propriu, nu pot fi folosite ca probe utile și concludente pentru dovedirea stării de discriminare, dar nici nu pot determina o sumă exactă care ar fi fost încasată de un consilier, acestea variind de la o persoană la alta. Aceasta, deoarece legea recunoaște ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției, neexistând nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fără să instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
A mai susținut că, având în vedere dreptul pretins de reclamant, starea de discriminare nu există nici față de alte categorii profesionale beneficiare ale acestor stimulente, căci ar putea exista discriminarea doar în cazul recunoașterii folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin mandatara sa Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Examinând acțiunea reclamantului, instanța o constată neîntemeiată.
Astfel, strict legat de fondul cauzei și lăsând la o parte orice alt considerent din cele relevate de reclamant prin acțiune, prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției, în mod judicios a subliniat că legea recunoaște ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda pensii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției, neexistând nici un act normativ care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui salariat din sistemul justiției.
Nu sunt incidente în cauză prevederile nr.OG 137/2000.
Este de observat că, în prezenta cauză, reclamantul a invocat o vocație, dar nu un drept prevăzut și garantat de lege.
Este de subliniat și faptul că, prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3.07.2008, Curtea Constituțională a reținut că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care, din acestea, se desprinde înțelesul că instanța are competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect drepturi salariale, formulată de reclamantul, domiciliat în mun. S,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, cu sediul în mun. S,-, județul S, Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, județul S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.8
29.01.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina Arbureanu Ovidiu
