Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 509
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 924 din 18 06 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, A, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după trimiterea acestuia de către ICCJ, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise, solicitând judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă,
constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.924 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,iar pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, CURTEA DE APEL I și TRIBUNALUL I, STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR -și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la.OUG nr. 27/2006 în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu datele mai jos indicate:
- Pentru reclamanții, -, începând cu data de 10.04.2006;
- Pentru reclamanta -, începând cu data de 15.08.2006;
- Pentru reclamantul, începând cu data de 01.08.2007;
- Pentru reclamantul, începând cu data de 15.08.2007;
- Pentru reclamanta, începând cu data de 16.01.2008 și pentru viitor pentru toți reclamanții, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
A fost declinată în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate discriminarea cauzată de prevederile art.11 alin.1 și 2 raportat la prevederile art.3 și 4 din OUG nr.27/2006 aprobate prin Legea nr.45/2007 coroborate cu art.1 și 2 și art.27 din OG nr.137/2000, să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare în parte și cel efectiv încasat, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006, respectiv 10.04.2006, pentru magistrații, -, cu data de 1.08.2006 pentru magistrat -, cu data de 1.08.2007 pentru magistrat, cu data de 15.08.2007 pentru magistrat și data de 16.01.2008 pentru magistrat, până la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective la care se adaugă dobânda legală, pârâtul Tribunalul Iași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării acestor despăgubiri.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt judecători la Judecătoria Pașcani și că prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art.28 al.4 din OUG nr.24/2004, modificată prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.258/2004 au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul DNA și DIICOT.
De altfel, legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de ICCJ în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care potrivit disp.art.329 alin. ultim Cod procedură civilă este obligatoriu pentru instanțele de judecată.
Au mai susținut reclamanții că noua modalitate de salarizare concretizată inițial prin adoptarea OUG nr.27/7.04.2006 aprobată prin Legea nr.45 din 6.03.2007 în loc să înlăture această discriminare directă o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate.
Au mai arătat reclamanții că judecătorii sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, care beneficiază pentru cauzele instrumentate de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora sunt valabile și în faza de judecată a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism. Astfel, potrivit art.11(1) din OUG nr.27/29.03.2006 aprobată prin Legea nr.45/6.03.2007 procurorii din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, este nefiresc și nelegal ca cei care îndeplinesc actele de investigare, prealabile judecății, să beneficieze de un salariu superior celui primit de cei care judecă acele cazuri.
Reclamanții au arătat că, prin această grilă de salarizare stabilită potrivit criteriilor 6-13 de la lit. A din Anexa I, este afectat însuși principiul unității procesului penal, întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata.
Că "necesitatea intensificării întârziate a reducerii fenomenului de corupție" se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală, judecata fiind cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție.
Instituirea unor criterii diferite de salarizare în situația în care activitatea de urmărire penală nu este superioară judecății au fost impuse numai cu scopul de a plasa categoria profesională a judecătorilor într-o situație discriminatorie față de procurorii DIICOT și DNA, având ca efect direct, în condiții de competență materială identică, restrângerea exercitării dreptului "la un salariu egal pentru muncă egală", contrar art.1 alin.2 din OG. Nr.137/2000.
De asemenea,au mai arătat reclamanții că nu toți procurorii DNA și DIICOT funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă ICCJ, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete, potrivit art.5 alin.1 din OUG nr.43/2002 și art.4 alin.3 din Legea nr.508/2004. De asemenea, competența, în instrumentarea actelor acestor structuri, revine de regulă, în primă instanță, tribunalelor, iar nu ICCJ, care este o altă unitate cu altă personalitate juridică distinctă, fiind vorba de instituții diferite conform art.1 din OUG nr.43/2002 și art.1 din Legea nr.508/2004.
In susținerea cererii reclamanții au invocat dispozițiile art.16 din Constituția României, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, OG nr.137/2000, Decizia Curții Constituționale 135/5.11.1996 a Curții Constituționale.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arăat că pct.6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 au în vedere salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, salarizarea procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT este identică cu cea a procurorilor din cadrul altor direcții ale Parchetului de pe lângă ICCJ, iar acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori este făcută în considerarea criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, chiar și pe durată determinată, în acord cu disp.art.74 din Legea nr.303/2004 modificată și completată de art.3 din OUG nr.27/2006. iar faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare, sens în care s-a pronunțat și CNCD.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în temeiul disp.art.16-20 din OG nr.137/2000.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, față de disp.art.15 din HG nr.83/2005 și art.118 din Legea nr.303/2004 care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul MEF coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, instanța a constatat că nu este întemeiată și a respins-o ca atare.
In ceea ce privește poziția procesuală a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a dispus citarea acestuia la cererea reclamaților și având în vedere disp.art.27 din OG nr.137/2000. Textul normei citate se referă la "introducerea în cauză" a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere rolul său consultativ referitor la situația discriminatorie reclamată. În consecință, prezența sa procesuală este justificată, însă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are o veritabilă poziție procesuală de pârât. Pe de altă parte, procedura civilă română nu permite introducerea în cauză a experților, motiv pentru care era imposibilă trecerea sa pe citativ în calitatea sa reală de expert în nediscriminare, și prin urmare a fost citat folosindu-se calitatea procesuală cea mai apropiată intenției legiuitorului - cea de pârât.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Pașcani și consideră că sunt discriminați în raport cu procurorii din cadrul DIICOT, deoarece prestează aceeași muncă, dar au salarii inferioare.
Prin OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 sunt prevăzute salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit dispozițiilor legale ale acestui act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.68 din Legea nr.303/2004, republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte din actul normativ menționat mai sus.
Raportat la dispozițiile art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006 și la dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.43/2002, instanța a reținut că și, sunt structuri cu personalitate juridică distincte, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.11 alin.1 din OG nr.27/2006 care prevăd în mod expres că procurorii din cadrul DIICOT și DNA sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
A mai reținut instanța că la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, se are în vedere criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează și anume combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției. Ori, acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor.
Față de prevederile Deciziei în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, dar și cele ale art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța a constatat că, în conformitate cu disp.art.2 alin.3 din OG nr.137/2000, art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori față de procurorii din cadrul DIICOT și DNA, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate. fiind restrâns astfel, dreptul recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării.
Față de considerentele expuse și constatând existența discriminării instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată,și pe cale de consecință, admisibilă, aceștia fiind îndreptățiți la acordarea despăgubirilor în temeiul disp.art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, egale cu drepturile salariale de care au fost lipsiți prin neaplicarea coeficienților prevăzuți la lit. A din anexa la OUG nr.27/2006, nr.crt.6-13, în raport cu funcțiile pe care le dețin.
Instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr.crt.6-13 de la lit. A din anexa OUG 27/2006 în raport cu funcțiile pe care le dețin, și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de la care fiecare reclamant în parte și-a desfășurat activitatea conform tabelului depus la dosar (fila 41) și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
In ceea ce privește cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, având în vedere dispozițiile art.296 alin.1 și 2 din Codul muncii coroborat cu disp.art.298 alin.3 din Codul muncii, instanța a constatat întemeiată excepția necompetenței materiale, iar în temeiul disp.art.158 alin.3 Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o ca netemeinică și nelegală
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe care pretinde că ar fi invocat-o și prin întâmpinare, deși nu a formulat întâmpinare. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008. recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților susține, în primul rând, că prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare. În acest sens, recurentul menționează decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1,art. 2 alin. 3șiart.27 alin(1)și art. 27 alin. 2-6 din OG nr. 137/2000.
Mai susține recurentul că dispozițiile OG nr. 137/2000 nu sunt aplicabile întrucât nu există un text de lege care să recunoască reclamantei dreptul pretins. De asemenea, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor. În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate.
Considerând că prima instanță a reținut că, în materia salarizării magistraților, vechimea în magistratură reprezintă criteriul esențial, eliminat în cazul procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, recurentul arată că legiuitorul nu a stabilit un criteriu esențial.
A fost menținută, în cazul acestor procurori, regula numirii, nu cea a promovării lor, pe o durată temporară, prin urmare nu există reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori, sens în care dispozițiile art. 75 și art. 83 din Legea nr. 304/2004 sunt extrem de clare.
recurentul că, în mod evident, criteriul avut în vedere de legiuitor este cel al nivelului instanței sau parchetului, prin soluția pronunțată fiind eludate chiar dispozițiile invocate de instanță în argumentarea sa juridică, ceea ce determină o răsturnare a sistemului de salarizare instituit prin OUG nr. 27/2006.
Mai consideră recurentul, față de considerentele sentinței privind criteriul domeniului specializat de activitate care stă la baza salarizării procurorilor DNA și DIICOT, că există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, care nu presupune uniformitate.
Nu au fost administrate probe noi, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată că prima instanță l-a obligat pe recurent, în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul muncii, să acopere prejudiciul cauzat reclamantei, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcția deținută, și drepturile salariale încasate efectiv. Așadar, prima instanță nu a obligat recurentul la plata salariilor cuvenite intimaților, în conformitate cu dispozițiile art. 161 Codul muncii, în alt cuantum decât cel prevăzut prin actul normativ care reglementează salarizarea magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, act normativ care a fost reținut de prima instanță doar în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate intimatei.
Nu se poate reține, așa cum pretinde recurentul, nici că "atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe", cei interesați putând invoca excepția de neconstituționalitate a acelor dispoziții legale. Așa cum a reținut prima instanță, în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Prin urmare, instanțele judecătorești pot examina și constata, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, discriminarea rezultată din acte normative, cu consecința acordării despăgubirilor care să acopere prejudiciul cauzat prin discriminare.
În același sens, prin decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, constatând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoana prejudiciată.
Față de tratamentul discriminatoriu, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că prima instanță nu a reținut salarizarea diferențiată a procurorilor DNA și DIICOT fără îndeplinirea criteriilor imperative impuse de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și nici că vechimea în magistratură reprezintă criteriul esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG nr. 27/2006, criteriu care ar fost eliminat în cazul procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
În consecință, nu pot fi examinate susținerile recurentului privind existența sau inexistența unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori ori regula numirii, nu a promovării, procurorilor DNA și DIICOT, pe o durată temporară și revenirea lor pe postul deținut anterior.
caracterul de structuri distincte, specializate, cu personalitate juridică, atât în cazul DIICOT, cât și în cazul DNA, prima instanță a concluzionat, în mod corect, că, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri, s-a avut în vedere un criteriu neprevăzut de lege, cel al naturii cauzelor instrumentate. Aceasta, în condițiile în care, prin decizie în interesul legii, instanța supremă a constatat, anterior, că folosirea acestui criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, prin acordarea unui spor la indemnizația de încadrare brută lunară, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie.
Tratamentul discriminatoriu constatat de instanța supremă în cazul acordării sporului de 30%, respectiv 40%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, se regăsește și în cazul stabilirii indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale procurorilor din cadrul DNA și DIICOT. Raționamentul este același, fiind diferită doar modalitatea de creștere a drepturilor salariale în cazul acestor procurori, nu prin acordarea unui spor calculat la indemnizația de încadrare lunară, ci prin stabilirea unei indemnizații de încadrare mai mari.
Prin prisma considerentelor reținute de prima instanță, nu prezintă relevanță, așa cum arată chiar recurentul, gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT și modalitatea lor de numire, însă, în condițiile în care există un corespondent între judecători și procurori, sub aspectul salarizării, așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 27/2006, pornind de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime, prezintă relevanță salarizarea superioară a acestei categorii de magistrați, procurori în cadrul DNA și DIICOT, prin raportare la ceilalți magistrați, judecători și procurori, pe baza unui criteriu neprevăzut de lege, cel al apartenenței lor la anumite domenii de realizare a justiției.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și
Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 924 din 18 06 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./02 06 2009
. I - Judec.
tin
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
