Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 510
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
Grefier
***********************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP I, împotriva sentinței civile nr. 1475 din 08 august 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I, ridicată din oficiu la termenul anterior de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1475 din 08.08.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea pronunțată de reclamantele și, reținându-se în esență următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la numărul - formulată de reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice solicitînd instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea primilor 2 pârâți la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 25 mai 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare G nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în perioada pentru care au formulat pretențiile, respectiv 25 mai 2004 - 1 februarie 2007 au funcționat ca judecători la Curtea de Apel Iași. Susțin reclamantele că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar și că ulterior, prin art.50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din legea nr. 50/1996. abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condițiile de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată. Se susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți în susținerea pretențiilor formate prin cererea de chemare în judecată a fost total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.
Mai arată că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
La primul termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 132 (2) Cod procedură civilă reclamanta a precizat că perioada pentru care solicită obligarea pârâților la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică este până la data de 17.02.2006, dată la care s-a pensionat la cerere.
Instanța a invocat la termenul din 08.08.2007 excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 25.05.2004 - 30.06.2004. excepție ce a fost lăsată la aprecierea instanței de către reclamante.
Examinând cu prioritate această excepție, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că aceasta este întemeiată în condițiile în care acțiunea a fost formulată la data de 23 iulie 2007, iar termenul de prescripție este 3 ani ceea ce înseamnă că pretențiile reclamantelor aferente perioadei 25.05.2004 - 30.06.2004 sunt prescrise. în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.07.2004 - 22.07.2004 instanța a apreciat că acestea nu sunt prescrise având în vedere că termenul scadent de plată al drepturilor bănești cuvenite pentru luna iulie 2004 fost 10 august 2004.
Pe fond analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din legea 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relații sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin OG nr. 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 alin. OG 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 56 pct. 2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Împotriva sentinței civile nr.1475 din 08.08.2007 a Tribunalului Iași au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I, criticând-o pentru următoarele motive:
- hotărârea s-a data cu aplicarea greșită a legii ( art.304 pct.9 Cod procedură civilă)
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000, la emiterea acestei ordonanțe fiind respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Constituție, Legea nr.24/2000 și Legea 125/2000.
- în sprijinul recursului este și practica judecătorească
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acesta nu figureazăca subiect al raporturilor de muncă la care fac referire reclamanții.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I este tardiv.
Hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului cu respectarea condițiilor impuse de art.100 Cod procedură civilă, la data de 27.09.2007 (fila 23 dosar fond), iar cererea de recurs a fost înregistrată, conform ștampilei de pe plicul de la fila 20 dosar recurs, la data de 9.10.2007.
Întrucât ultima zi legală de declarare a recursului, conform art.8 din Legea 168/1999 este 8.10.2007, urmează ca față de dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, să se constate tardivitatea recursului declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor.
Recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat.
a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 că:"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturile personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.".
De vreme ce ÎCCJ a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, lipsirea reclamanților de acest spor echivalează cu o discriminare.
Mai mult decât atât,ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății.Astfel, ÎCCJ a reținut că "a accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale OG nr.137/2000 privind preevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la CEDO".
În ceea ce privește aplicabilitatea deciziei 820 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, instanța apreciază următoarele:
Decizia 820 din 3 iulie 2008 are în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat despăgubiri, iar nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Ea nu înlătură dreptul și obligația instanței de a acorda despăgubiri. De vreme ce art.2 alin.11 din OG 137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existenței unei discriminări,în lipsa unei dezdăunări, noțiunea de răspundere civilă ar fi golită de conținut și fără efecte juridice.
Chiar dacă decizia Curții Constituționale ar fi interpretată în sensul ca instanțele de judecată nu ar putea acorda despăgubiri în caz de discriminare între salariați, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul unei legi general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța va da prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este neconvențională.
Față de considerentele expuse, se va respinge recursul Ministerului Justiției ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP I împotriva sentinței civile nr. 1475 din 08 august 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimata-pârâtă Curtea de Apel Iași.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1475 din 08 august 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, în contradictoriu cu aceeași intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-
Red./
Red.
Tehn.2 ex.05.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
