Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
Grefier - -
*************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.17 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-reclamant, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că apelul este declarat în termen, este motivat și scutit legal de plata taxelor de timbru.
Intimatul depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul în combaterea motivelor de apel intimatul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu toate că această sentință îl mulțumește doar parțial.
Este mulțumit de suma cu care a fost despăgubit.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.17/D/07.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în nr- au fost respinse excepțiile prescripției și inadmisibilității, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 2000 lei despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bacău cu nr- s-a solicitat de către reclamantul obligarea Statului Român reprezentat prin Ministerul Justiției la plata sumei de 495.000 lei sau echivalentul în euro.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că prin sentința penală nr. 204/28.05.1998 a tribunalului Iași rămasă definitivă prin decizia penală nr. 717/24.02.2000 aaf ost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare conform art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 4-5 Cod penal pedeapsă redusă ulterior la 6 ani închisoare prin sentința penală 497/2004 a Tribunalului Iași.
S-a arătat că prin hotărârile menționate a fost încălcat dreptul la asociere al reclamantului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 998, 999 Cod civil.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, respectiv xerocopii după hotărârile judecătorești menționate.
Prin sentința civilă nr. 3877 din 07.05.2008 pronunțată de Judecătoria Bacăua fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. În mod corect s-a apreciat că fapta ilicită pe care o invocă reclamantul ca izvor al răspunderii civile delictuale rezultă dintr-un proces penal, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
La Tribunalul Bacău dosarul a fost înregistrat cu nr-.
Prin cererea depusă la data de 20.08.2008 reclamantul și-a modificat acțiunea inițială arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor și solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 495.000 lei RON cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea mai multor drepturi pe perioada detenției.
S-a arătat astfel de către reclamant căa fost reținut ilegaltimp de 11 ore și 30 de minute cu ocazia eliberării sale condiționate întrucât prin sentința penală nr.3487/16.12.2004 a Judecătoriei Bacăus -a dispus liberarea condiționată, această hotărâre nu a fost recurată, astfel că reclamantul trebuia să fie pus efectiv în libertate la data de 21.12.2004 ori acest eveniment s-a petrecut a doua zi pe data de 22.12.2004 în jurul orelor 12.00.
S-a arătat de către reclamant că prin hotărârea de condamnare i s-ainterzis dreptul la votmăsură în contradicție cu practica CEDO sens în care s-a invocat hotărârea pronunțată în cauza Calmanovici versus România.
Reclamantul a solicitat despăgubiri pentruinterzicerea drepturilor părinteștica "o măsură suplimentară condamnării" arătând că a fost încălcat astfel art. 8 din CEDO, sens în care a fost invocată aceeași cauză mai sus menționată.
Reclamantul a arătat și faptul că în mod nejustificat prin hotărârea de condamnare i-a fostinterzis dreptul la asociere.
Au fost depuse înscrisuri de către reclamant în susținerea cererii respectiv xerocopii după sentința penală nr. 3487 din 16.12.2004 a Judecătoriei Bacău, hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Calmanovici versus România.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă au fost invocate excepția inadmisibilității pentru faptul că situațiile expuse de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 504 Cod procedură penală precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pe motiv că acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului de 18 luni prevăzut de art. 506 al. 2 Cod procedură penală.
La cererea reclamantului instanța a solicitat relații de la Penitenciarul Bacău și Penitenciarul Jilava.
Analizând probatoriul administrat, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității reclamantul și-a întocmit acțiunea pe prevederile dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale respectiv art. 998, 999 cod civil iar nu pe prevederile art. 504 Cod procedură penală.
În cuprinsul acțiunii au fost invocate o serie de erori judiciare cuprinse în hotărârea de condamnare a reclamantului, altele decât cele limitativ prevăzute de art. 504 Cod procedură penală care se referă la condamnarea pe nedrept sau privarea ori restrângerea de libertate în mod nelegal.
În raport de aceste împrejurări excepția inadmisibilității nu este întemeiată.
Tot pe considerentul temeiului juridic ales de către reclamant, termenul de prescripție este cel general de 3 ani iar nu cel prevăzut de art. 506 al. 2 Cod procedură penală.
Cu privire la data de la care curge termenul de prescripție se observă că prin hotărârea de condamnare au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, așadar reclamantul a fost privat de aceste drepturi pe durata executării pedepsei. Prin durata executării pedepsei se înțelege nu numai perioada efectivă de detenție ci și cea de liberare condiționată. Astfel, în raport de pedeapsa finală aplicată acestuia de 6 ani închisoare, se consideră executată la 25.04.2006, dată de la care curge termenul de prescripție, astfel că în raport de data depunerii acțiunii 21.01.2008 aceasta nu este prescrisă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că susținerile privitoare la interzicerea dreptului de asociere de către autoritățile judiciare au la bază împrejurarea pretinsă de către reclamant că acestuia i s-a reținut greșit calitatea de "administrator" atât în rechizitoriu cât și prin hotărârea de condamnare. Se tinde astfel la o reanalizare a situației de fapt reținută de către instanța care a soluționat dosarul penal printr-o hotărâre definitivă, aspect care în mod evident nu poate fi primit de către instanță.
Privitor la reținerea nelegală în penitenciar după data în care reclamantul ar fi trebuit să fie pus în libertate s-a reținut că acesta nu a făcut dovada faptului că ar fi trebuit să fie pus în libertate la data de 21.12.2004 iar nu la data de 22.12.2004 astfel cum s-a comunicat instanței prin adresa cu nr. C/41274//03.11.2008 a Penitenciarului Bacău.
Se observă astfel că sentința penală nr. 3487 din 16.12.2004 a Judecătoriei Bacău prin care s-a dispus liberarea condiționată a fost pronunțată cu apel în 3 zile de lacomunicareiar reclamantul nu a făcut dovada că această hotărâre a devenit definitivă și deci executorie la data de 21.12.2004 atunci când se pretinde de către reclamant că ar fi trebuit să fie pus în libertate.
Sunt în schimb fondate susținerile reclamantului privitoare la greșita interzicere a dreptului la vot și a drepturilor părintești în contradicție cu practica CEDO inclusiv în hotărârile pronunțate față de statul român.
Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza Hirst Marea Britanie instanța europeană a stabilit că interzicerea dreptului la vot constituie o încălcare a dreptului garantat de art. 3 din Protocolul I la Convenția Europeană.
Această soluție a fost reținută și în hotărârea pronunțată în cauza Calmanovici vs România din 01.07.2008.
De asemenea, în hotărârile pronunțate în cauzele și Pârcălab vs. România și Calmanovici vs. România instanța a stabilit că interzicerea drepturilor părintești pe perioada executării pedepsei în mod automat, fără un control din partea unui tribunal în funcție de categoria de infracțiuni și în funcție de interesul minorului nu corespunde exigenței primordiale de a satisface interesul minorului și de a atinge un scop legitim, întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnat reclamantul nu au nici o legătură cu relația sa părintească cu copilul.
La data condamnării reclamantul avea un copil minor născut la 26.07.1985.
În consecință tribunalul a reținut că reclamantului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 3 din Protocolul I la Convenție.
Este de menționat și faptul că în prezent instanțele din România nu mai procedează la interzicerea în mod automat ca efect al condamnării a dreptului la vot și a drepturilor părintești.
Cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamant tribunalul a avut în vedere aceeași practică a instanței europene astfel că a acordat despăgubiri morale într-un cuantum modic acțiunea fiind admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Statul Român și în motivare arată că instanța a apreciat greșit că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.998-999 Cod civil și nu pe cele ale art.504 Cod procedură penală care atrag răspunderea statului pentru reținerea ilegală a reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat a fi reținută prima hotărâre.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea găsește apelul nefondat.
Potrivit art.52 alin.3 teza I din Constituție statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Astfel cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale nr.45/19989, dispozițiile art.504 alin.1 Cod procedură penală sunt neconstituționale numai în măsura în care nu se limitează la ipotezele prevăzute în text.
În speță, rezultă că reclamantul solicită plata de despăgubiri pentru încălcarea unor drepturi care nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de art.504 Cod procedură penală.
Curtea nu poate refuza examinarea cererii reclamantului pe motivul că aceasta este întemeiată pe art.998-999 Cod civil, cum pretinde recurenta, întrucât jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO a extins cazurile în care statul răspunde patrimonial față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Este adevărat că această răspundere este una de drept public, condiționată și limitată la erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
În contextul celor prezentate, în mod corect prima instanță a reținut că interdicția de a vota și interzicerea drepturilor părintești pe perioada executării pedepsei în mod automat, fără un control din partea unui tribunal printr-o decizie specifică și fără a se aprecia asupra scopului legitim și asupra proporționalității interdicției, încalcă art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.3 Protocolul I la Convenție.
În acest sens sunt și hotărârile în cauzele Calmanovici vs. România șu și Pârcălabu vs. România.
Față de acestea și văzând și celelalte considerente ale sentinței primei instanțe, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B str. D-va Roșie nr.1-3, împotriva sentinței civile nr.17 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, din B str.-.4.A.3 jud.B, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Red.
Tehn.4 ex.05.06.09
Com. hot. La 10.06.2009 către DGFP B și
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
