Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 514
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Petrina Manuela
Grefier
***************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.28 din 22 se3ptembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.28 din 22.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamanților, reținându-se în esență următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-/9.05.2008, la Tribunalul Neamț, reclamantele, și cu domiciliul ales la Judecătoria Tg. N în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Tg. N au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău cu sediul în B,-, Tribunalul Neamț cu sediul în N,-, jud. N, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,- sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr. 1-3, sector 5 cod poștal -, solicitând ca prin hotărâre să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna februarie 2007 la zi, precum și în continuare, actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății, în faza executării silite, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii se arată că:
Prin Legea 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art. 47 că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aceste sume fiind atribuite cu titlu de spor salarial, calculat separat de celelalte drepturi salariale ale magistraților. Ca urmare a apariției OUG 177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primite de către magistrați nu s-a mai avut în vedere sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art. 50 din OUG 177/2002, articol în care se menționa că la data intrării în vigoare a OUG177/2002, " se aproba art. 1/1 din Legea 50/1996, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.Potrivit Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești". In toată perioada de timp care a urmat datei de 1.01.2003 ( intrarea în vigoare a UG 177/2002( și până în prezent magistrații nu au primit sporul lunar de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, în condițiile în care nici acest text de lege și nici Legea 50/1996 nu fuseseră abrogate în mod explicit.
Ulterior, prin OUG 279/29.03.2006 astfel cum a fost modificată prin Legea 45/6.03.2007, art. 41 s-a menționat abrogarea integrală a OUG 177/2002 precum și a prevederilor "referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Inaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea 56/1996 "fără a se face din nu nici o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în art. 47 din Legea 50/1996, în sensul abrogării acestui text normativ.
Au motivat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost acordat în concordanță cu Constituția României, iar art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare, deoarece drepturile câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea prin care au fost acordate.
Au invocat că pentru perioada 17.09.2004 - 1.02.2007 acțiunea a fost admisă de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Investită astfel, Curtea, analizând acțiunea introductivă, motivele invocate și apărările pârâților, a constatat următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul acțiunii introductive, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor în considerarea calității sale ca fiind cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectiv de a cuprinde și aloca sume în buget pentru efectuarea plății sumelor datorate și nicidecum pentru a face plăți directe, situație în care, excepția vizând calitatea sa procesuală nu poate fi primită.
În ce privește calitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării acesta, nu a fost citat efectiv ca și pârât în sensul prevăzut de art. 112 alin.1 pct. 1, 113 (1) și 117 Cod procedură civilă, ci în considerarea atribuțiilor conferite de nr.OUG 137/2000, acelea de a se pronunța cu privire la săvârșirea unor fapte de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate. Așadar în baza art. 27 din actul normativ susmenționat Consiliul este citat tocmai pentru a-și spune opinia cu privire la caracterul discriminator al faptei, situație în care, nu se poate aprecia că nu are un rol în cauză și respectiv calitate în cadrul procesului.
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar la Judecătoria Tg.
Prin sentința civilă nr. 987/30 noiembrie 2007, dosar nr. 987/30.XI.2007 Tribunalul Neamța obligat pe pârâți să plătească reclamanților din prezenta cauză sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pe perioada 17.09.2004 - 1.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Conform art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plătit efectiv și evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, la art. I pct. 42 s-a prevăzut abrogarea art. 47 susmenționat ulterior, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
OG nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 prin care Guvernul a fost atribuit să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, nu însă să și abroge dispozițiile din această lege, nici total nici parțial, operațiuni juridice ce sunt diferite clar în Legea nr. 24/2000. în vigoare la acea dată.
In acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășit limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel art. 108 alin.3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
Evident că abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, printr-o ordonanță simplă a Guvernului nr. 83/2000, contravine normelor constituționale, precum și a Legii nr. 24/2000, astfel că se poate considera ca rămase în vigoare dispozițiile acestui text, consecința fiind că au produs și produc în continuare efecte juridice.
menționatei dispoziții de abrogare este impusă și de prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 CEDO, întrucât o atare măsură, adoptată prin ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăși existenței acestui drept, fără ca acesta să fie justificat de o cauză de utilitate publică.
Prin urmare, nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996, nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă în faptul că drepturile consacrate legislativ se cuvin și în continuare.
De altfel, chestiunea în litigiu a fost tranșată de - Secțiile Unite, printr-un recurs în interesul legii, prin decizia nr. 21/10.03.2008, care a decis că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constată că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea 334/2001.
Împotriva sentinței civile nr.28 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în termen legal, au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției, DGFP N în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, legiferând un drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde (art.304 pct. 4 Cod procedură civilă);
- hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile legii 50/1996 fiind abrogate prin OG nr.8/2007( art.304 pct.9 Cod procedură civilă);
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursurile sunt nefondate.
a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 că:"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturile personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.".
De vreme ce ÎCCJ a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, lipsirea reclamanților de acest spor echivalează cu o discriminare.
Mai mult decât atât,ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății.Astfel, ÎCCJ a reținut că "a accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, republicată, ale OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,și ale art.1 din Protocolul nr.12 adițional la CEDO".
În ceea ce privește aplicabilitatea deciziei 820 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, instanța apreciază următoarele:
Decizia 820 din 3 iulie 2008 are în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat despăgubiri, iar nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Ea nu înlătură dreptul și obligația instanței de a acorda despăgubiri. De vreme ce art.2 alin.11 din OG 137/2000 este în vigoare și prevede răspunderea civilă în cazul existenței unei discriminări,în lipsa unei dezdăunări, noțiunea de răspundere civilă ar fi golită de conținut și fără efecte juridice.
Chiar dacă decizia Curții Constituționale ar fi interpretată în sensul ca instanțele de judecată nu ar putea acorda despăgubiri în caz de discriminare între salariați, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul unei legi general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța va da prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este neconvențională.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se rețin următoarele:
Potrivit art.1 din OUG nr.22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate bugetelor acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, prin art.15 din HG nr.83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției finanțate de la bugetul de4 stat, sens în care stipulează și art.118 din Legea nr.304/2004,privind reorganizarea judiciară potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sint in responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de modificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, MEF are în principal ca atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale, și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege de rectificare a bugetului de stat, aprobând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine MEF pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Față de considerentele expuse se vor respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele recursuri promovate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.28 din 22 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-
Red./
Red.
Tehn.2 ex.AA.12.05.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Petrina Manuela
