Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 525
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - prin.. a. Pu-ași, împotriva sentinței civile nr. 1663/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, intimați fiind:, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recurenții au solicitat judecata în lipsă, nu s-a depus întâmpinare, s-a depus la dosar, prin Serviciul de registratură, o cerere prin care și solicită a fi introduse în cauză în calitate de moștenitoare ale defunctului, ce a avut calitatea de intimat în prezenta cauză, depunând în acest sens copie după certificatul de deces, copie după cărțile de identitate și copie după sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale.
S-a dat citire raportului asupra cauzei potrivit căruia cele două recursuri sunt formulate în termen și motivate.
Instanța, cu privire la cererea formulată de și de a fi introduse în cauză și citate în calitate de moștenitoare ale defunctului, constată că acestea au cunoștință de termenul de judecată și că nu se impune citarea acestora.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare cu privire la recursurile declarate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.01.2005 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50 /1996, republicată, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și că, ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Au mai menționat că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată. S-a susținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996, învederat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată a fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.
A mai arătat că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat precizări prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, deoarece acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamanți, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1663/12.09.2007, Tribunalul Iașia dispus:
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 01.01.2005 și până la data de 01.02.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de disp.art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de grefieri-informaticieni, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția României - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin nr.OG 83/2000 de modificare a Legii 50/1996.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică, conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât Ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse considerentele expuse, văzând și disp. art.8 din OUG nr. 22/2002, instanța a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP
În motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Arată recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanții-intimați, iar în conformitate cu dispozițiile art.47 alin.4 din Legea 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din OUG 75/2008 și Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650-/C, recurentul susține că, dată fiind existența unor obligații de plată stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri care să oblige la ceea ce este deja obligat prin lege.
Ca atare, solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul că art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 din OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2000, act normativ de același.
Mai arată recurentul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare, iar acordarea acestui spor în prezent nu are nici o bază legală, actele normative care reglementează statutul și salarizarea personalului auxiliar de specialitate, Legea 567/2004 și OG 8/2007, neprevăzând un asemenea drept salarial.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Prin cererea depusă la 27.04.2009, au solicitat introducerea în cauză și, moștenitori ai defunctului, intimat-reclamant decedat în cursul procesului, respectiv la 28.05.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de aceștia erau deja prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, nu poate fi reținut motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea de Apel reține că, în speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, se reține că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, așa cum a constatat și prima instanță, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1663/12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
-
Red./Tehnored.
28.05.2009 - 02 ex.
Jud. fond -
-
Președinte:Nelida Cristina Moruzi
Judecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
