Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 527
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1270 din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind: Ministerul Justiției Și Libertăților, Ministerul Apărării Naționale - și pentru Direcția Instanțelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice - prin
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale - și pentru Direcția Instanțelor Militare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, și că recurentul a depus la dosar, prin Serviciul de registratură, o cerere prin care solicită suspendarea prezentei cauze în baza disp. art. 244 Cod proc. civilă, întrucât a formulat o altă acțiune ce poartă numărul -. S-a solicitat judecata în lipsă. Deși i s-a pus în vedere prin citație, recurentul nu a depus duplicatul cererii de recurs.
S-a dat citire raportului asupra cauzei potrivit căruia recursul a fost formulat în termen și motivat.
Consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia dosarul și a lua cunoștință de motivele de recurs, având în vedere că acestea nu i-au fost comunicate, precum și de cererea privind suspendarea prezentei cauze în baza disp. art. 244 Cod proc. civilă formulată de recurent.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale - și pentru Direcția Instanțelor Militare, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea prin care recurentul solicită suspendarea prezentei cauze în baza disp. art. 244 Cod proc. civilă, întrucât a formulat o altă acțiune ce poartă numărul -.
Consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale, având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze în baza disp. art. 244 Cod proc. civilă, întrucât nu există identitate de obiect. Chiar din conținutul cererii formulate de recurent se poate observa că acest dosar are ca obiect drepturi salariale, iar celălalt dosar la care se face referire privește drepturi de pensie, fiind un litigiu de asigurări sociale.
Instanța, consultându-se, respinge cererea de suspendare a judecății prezentei cauze, formulată de recurent, având în vedere că soluționarea pricinii de față nu depinde de existența dreptului ce face obiectul dosarului nr.-.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în recurs.
Consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei a doua oară și încheierea dezbaterilor, se prezintă recurentul, care solicită reluarea dosarului.
Instanța îi aduce la cunoștință că nu se mai poate proceda la reluarea dosarului în lipsa celeilalte părți (care a fost prezentă la primele două strigări ale cauzei) și după închiderea dezbaterilor. I se învederează că are posibilitatea de a depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata actualizată sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și până la data pronunțării, acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că acest spor era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, iar textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/09.07.2001.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în interesul legii la data de 10.03.2008, în dosarul nr. 5/2008, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că, pentru avea calitate de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În esență, cererea reclamantului are ca obiect o acțiune privind obligația de a da, respectiv obligarea pârâților la plata unor drepturi de natură salarială precum și obligația de face, respectiv de eliberare adeverinței în vederea actualizării pensiei de serviciu, însă, conform dispozițiilor legale, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens.
Pe fond, solicitat respingerea cererii.
Pârâtul Ministerul Apărării invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la împrejurarea că reclamantul nu este salariatul său ci, așa cum chiar el afirmă, este pensionar din anul 2000. Acesta beneficiază de pensie în sistemul public de pensii reglementat prin Legea nr. 19/2000.
Casa Județeană de Pensii este instituția care gestionează problematica pe linie de specialitate pensiilor din sistemul public, cea care deține evidența, documentația completă și care emis decizia de pensionare reclamantului.
Pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunii. Prin întâmpinare, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de următoarele:
Temeiul juridic invocat de reclamant în cauză îl constituie prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care stipulează că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate,beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Obligația acordării diverselor sporuri și beneficii aparține ordonatorului principal de credite, care, în cazul de față, nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
Prin sentința civilă nr.1270/10.09.2008, Tribunalul Iașia dispus:
A admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale, pentru Direcția Instanțelor Militare
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform deciziei nr. -/14.09.2000, reclamantul fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.09.2000.
În speță, reclamantul solicită obligarea pârâților Ministerul Justiției și Ministerului Apărării Naționale la plata actualizată sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007.
Obligația de plată drepturilor salariale aparține, conform dispozițiilor art. 40 pct.2 lit. Codul Muncii, angajatorului.
Din actele dosarului, nu rezultă că reclamantul avut calitatea de salariat al pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale începând cu data de 1.02.2007.
Pentru considerentele arătate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale sunt întemeiate.
Reclamantul solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale. Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 49 din Legea 500/2002, instanța respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Având în vedere că prin hotărâre nu s- dispus plata unor drepturi bănești, instanța respins și cererea privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea de fonduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Consideră că în mod greșit și cu încălcarea legii și a deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008, instanța de fond a soluționat cauza pe excepțiile lipsei calității procesuale pasive pârâților.
Arată recurentul că, din moment ce art.47 din Legea 50/1996 și Decizia 21 se aplică și pentru trecut, el având calitatea de salariat al celor doi pârâți până la data pensionării (anul 2000), este inechitabil și discriminatoriu să se acorde aceste drepturi numai pentru viitor și numai pentru salariații aflați efectiv în activitate.
Mai arată recurentul că nu se poate susține că numai salariații aflați acum în activitate sunt supuși unui risc și unei suprasolicitări neuropsihice, iar cei care au fost anterior în activitate, în aceleași condiții nu au fost supuși acelorași riscuri, cu atât mai mult cu cât la data apariției OG 83/2000 era în activitate, pensionându-se ulterior pentru limită de vârstă.
Ca atare, solicită admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 Cod proc.civ.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de recurentul- reclamant, este un drept salarial.
În conformitate cu prevederile art.40 și 157 din Codul muncii, obligația de plată a salariului (inclusiv a sporurilor la acesta) revine angajatorului.
Ori, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul-recurent nu mai are calitatea de salariat începând cu 01.09.2000, când a fost pensionat pentru limită de vârstă.
Începând cu 01.01.2005, a primit pensie de serviciu, conform art.68 alin.4 din Legea 567/2004.
În atare condiții, este evident că, nemaiavând calitatea de salariat, recurentul nu mai poate beneficia de drepturi salariale, iar cei doi pârâți - Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale - sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, așa cum a reținut și prima instanță.
Este lipsit de relevanță, sub acest aspect, faptul că OG 83/2000 - prin care s-a abrogat (nelegal, așa cum a reținut Decizia 21/2008 a ÎCCJ) art.47 din Legea 50/1996 - a intrat în vigoare la 01.11.2000, ulterior pensionării reclamantului, acesta primind sporul de 50% până la 01.09.2000.
Recurentul urmărește, în fapt, recalcularea pensiei în raport de sporul de 50%, însă aceasta se face în condițiile legii, după procedura prevăzută în acest sens.
Însă, obiectul acțiunii de față privește acordarea sporului recunoscut magistraților și personalului auxiliar prin Decizia 21/2008 a ÎCCJ, începând cu 01.02.2007 și pe viitor, reclamantului, iar în raport de acest obiect și de prevederile art.129 alin.6 Cod proc.civ. (conform cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății) sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamant și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1270/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./ Tehnored.
29.05.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
