Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 526/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 526
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, I - -, I, și împotriva sentinței civile nr. 1402 din 6.12.2007 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Finanțelor Publice - la Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, și că prin serviciul registratură s-a depus de către recurenți tabelul cu funcțiile deținute în perioada în litigiu. S-a solicitat judecata în lipsă. De asemenea, s-a efectuat notă telefonică cu domnul de la Tribunalul Vaslui - Biroul personal, care a comunicat instanței că doamna judecător I - începând cu data de 07.06.2004 și în prezent, își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Huși.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.3033/89/12.09.2007, reclamanții:, I - -, I, și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la recunoașterea discriminării și la calcularea și plata drepturilor bănești, reactualizate, reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15 % începând cu luna august 2004 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, precum și la plata pe viitor a acestui spor. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, potrivit articolului unic, pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară. De asemenea, prin art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Au mai susținut reclamanții că în temeiul disp. art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000 " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24 august 2005, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât pentru cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament". Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Au arătat reclamanții că, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Astfel, pe de o parte, judecătorii militari și membrii Consiliului Director al CNCD beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili (care controlează inclusiv actele CNCD) nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară. În consecință, învederează reclamanții că acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Reclamanții au mai precizat că art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale căror dispoziții sunt aplicabile în mod direct dreptului intern, precum și jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG 137/2000. În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Pârâtul a mai susținut că actele normative la care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților. De asemenea, nu există discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000. Astfel, magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv nr.OUG 27/2006. În aceste condiții, situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu situația personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special, cu cea a funcționarilor publici sau cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În ceea ce privește magistrații militari, pârâtul a precizat că aceștia beneficiază de sporul de confidențialitate în virtutea calității de militar activ, iar nu de magistrat.
Din punct de vedere al cuantumului, în anumite situații sporul are o valoare de 15% din salariu ori indemnizație, iar în altele procentul de 15% este valoarea maximă avută în vedere de legiuitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau beneficii aferente unui raport de muncă sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. De asemenea, potrivit disp. art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea să aloce fondurile necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1402 din 06.12.2007, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest minister, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. a pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Huși, iar prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de până la 15%.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Potrivit disp. art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, "sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".
Potrivit disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, "persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Același spor de confidențialitate de 15% se acordă, potrivit disp. art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000, și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției.
Salarizarea magistraților a fost reglementată prin nr.OUG 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003, iar în prezent este reglementată prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007. Or, instanța reține că în nici unul dintre aceste acte normative nu există dispoziții în sensul acordării sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% reclamanților.
S-a mai reținut că sunt nefondate susținerile reclamanților referitoare la faptul că sunt discriminați față de categoriile de persoane care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, în art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 se prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoane aflate în situații comparabile. În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale. Astfel, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați a determinat soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În consecință, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este prevăzut în legea specială de salarizare, precum și faptul că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu situația celorlalte categorii de salariați, ce ar determina discriminarea, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea acestora de obligare a pârâților la plata sporului de până la 15%.
De altfel, și prin Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și alte categorii de salariați, ca urmare a neacordării sporului de confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții:, I - -, I, și considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenții au arătat că instanța de fond a fost în eroare când a considerat inexistența unei situații comparabile care să permită examinarea unei situații discriminatorii. În acest sens, au fost citate dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 și art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004.
Au mai susținut că prima instanță nu a ținut cont de faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului unităților din justiție, raporturile de muncă fiind guvernate de prevederile art. 1 și art. 295 alin. 2 Codul muncii.
În opinia recurenților, instanța de fond nu a făcut o cercetare corectă a existenței discriminării, prin neraportarea la legislația comunitară și neverificarea situației în care se află aceștia în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele aplicate acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate.
În susținerea discriminării, recurenții au invocat prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, Directiva 2000/EC/78, Legea nr. 53/2003, Constituția României și nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul declarat de reclamanții:, I - -, I, și este fondat.
Recurenții au calitatea de judecători.
Potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri, decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în aceasta calitate.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați sa păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
Potrivit art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea, de către judecători și procurori, a secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din codul deontologic al magistraților, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că judecătorii și procurorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții:, I - -, I, și și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va admite acțiunea formulată de către aceștia. Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui vor fi obligați să plătească reclamanților sporul de confidențialitate începând cu data de 01.08.2004, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți prin întârzierea plății drepturilor salariale.
În temeiul prevederilor nr.HG 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare a acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Având în vedere disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. urmează să se disjungă și decline în favoarea Judecătoriei Huși competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții:, I, I - împotriva sentinței civile nr.1402/06.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Admite acțiunea formulată de reclamanții:, I, și I - în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui să plătească reclamanților:, I, I - sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01.08.2004 și până la data de 12.05.2009 și în continuare, pe viitor, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților.
Disjunge și declină competența de soluționare a cererii de efectuare a mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, în favoarea Judecătoriei Huși.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
Tribunalul Vaslui:-;
-;
2 ex.- 10.06.2009
Președinte:Nelida Cristina Moruzi
Judecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
