Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 54/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.54/CM
Ședința publică din 21 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar - -
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin., cu sediul în str.- nr.18, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție -coeficient 19,00 DIICOT.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu art. 87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că la data de 3.10.2008 reprezentat de DGFP Cad epus la dosar cerere prin care solicită ca sediul procesual al MEF B să fie cel al DGFP C - str. - nr.18, județul C; la data de 14 octombrie 2008 Ministerul Justiției a depus prin poștă note scrise, ce au fost comunicate reclamanților; reclamanții nu au depus precizări cu privire la faptul dacă înțeleg să renunțe sau să continue judecata cauzei, așa cum li s-a pus în vedere la termenul anterior.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra soluției, luând act că părțile au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA:
Reclamanții, -, și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor echivalente valoric cu diferența dintre indemnizația la care aveau dreptul corespunzător unui coeficient de multiplicare de 19,00 și drepturile salariale încasate actualizate cu rata inflației, începând cu luna aprilie 2006 și până la data introducerii acțiunii.
În motivarea acțiunii, au arătat următoarele:
Prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 al.1 din OUG27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul și celor din cadrul li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite pentru aceștia, prin alte acte normative.
Cercetând sistemul de salarizare instituit prin nr.OUG 26/2006, este de remarcat faptul că, potrivit art. 3 al.1 din această ordonanță, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport cu: nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/ 2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Astfel, în primul rând, criteriul nivelului instanțelor sau al parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția " sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară de la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel.
În al doilea rând, nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza OUG27/2006, pentru funcții diferite.
Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși în cazul procurorilor și, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă.
Din acest motiv, restul personalului salarizat prin nr.OUG 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane ( procurorii din cadrul și ) li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
Rezultă în mod evident faptul că, în realitate, salarizarea procurorilor din și T are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate ( urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de la nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia VI/2007, cu forța obligatorie impusă de art. 329 al.3 Cod pr. civilă, următoarele: " folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial".
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu ( care revine întregului personal salarizat în baza nr.OUG 27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională și de locul de muncă.
În realitate, prin nr.OUG 27/2006 au fost înlocuite prevederile care prevedeau un spor de 40% din indemnizație pentru procurorii din A și T și judecătorii care soluționau cauze instrumentate de aceste structuri, cu prevederi care mențin salarizarea discriminatorie doar în favoarea procurorilor și T, schimbându-se numai modalitatea tehnică de realizare a discriminării în sensul că sporul acordat a fost înlocuit cu un coeficient de multiplicare mai mare, rezultatul fiind însă, în principiu, același, o diferențiere în drepturile salariale primite, determinată de aceleași criterii care au determinat constatarea discriminării de către Colegiul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 185/22.07.2005.
Prin art. 2 al.1 din nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La al.3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. la al.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio-profesională și locul de muncă ( loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii A și
Potrivit art. 6 al.2 din codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și a criminalității organizate) nu poate fi considerată superioară celei restului personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art. 19, pct. 3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia că acordarea unei salarizări superioare ( prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidența disp. art. 27 al.1 din nr.OG 137/2000 coroborat cu art. 269 codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prev. art. 269 din codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară.
Astfel, conform art. 295 din codul muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii, completate cu cele ale legislației civile.
În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori ( art. 1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar.
Curtea, analizând pretenția dedusă judecății prin prisma motivelor invocate va respinge acțiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Medgidia.
Art. 3 al.1 din nr.OUG 27/2006 prevede ca, pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau al parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță.
De asemenea, art. 74 al.1 din legea 303/2004 prevede că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, vechimea în magistratură și alte criterii stabilite prin lege.
În baza acestor dispoziții legale, reclamanții primesc lunar o indemnizație care se raportează la nivelul instanței care a realizat încadrarea pe funcție.
Art. 11 al.1 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007 dispune:
"(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau care sunt asimilați potrivit legii".
De precizat că nr. 6-13 din anexa la.OUG 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 al. 1-2 din Legea 508/2004, modificată și completată.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp. art. 27/2006 și ale art. 74 al.1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.
În raport de aceste dispoziții legale este evident odată numiți în cadrul T, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la. este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Prin urmare, în vederea numirii în cadrul T nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
De asemenea, în conformitate cu disp.art. 75 al.11 din Legea nr. 304/2004, "la data încetării activității în cadrul procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Așadar, având în vedere faptul că procurorii de la.T ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturile salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, rezultă în mod evident criteriul esențial al diferențierii avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Din dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că nr.OUG 27/2006 a instituit un sistem de salarizare distinct, pentru personalul prevăzut de această ordonanță, în funcție de criteriile enunțate ( nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură ) în raport de care, se face aplicarea acelor coeficienți de multiplicare pe care îi prevede anexa.
Reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul T, astfel că nu pot pretinde aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul acestei direcții, chiar dacă la un moment dat, activitatea reclamanților interacționează cu cea a procurorilor din cadrul
Nefiind în prezența unor situații identice, nu se poate vorbi de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul
Stabilirea unui alt sistem de salarizare decât cel prevăzut de OG27/2006 nu este posibilă deoarece aceasta ar însemna o adăugare la lege, ori acest lucru nu este permis.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 al.1 din OG27/2006 constituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii T și A este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
În acest context, toate alegațiile din cererea de chemare în judecată referitoare discriminarea directă din perspectiva Declarației Universale a Drepturilor omului, a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenției Europene privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a Cartei Sociale Europene revizuite și a convenției 111 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, nu justifică temeinicia pretenției solicitate câtă vreme, așa cum am arătat mai sus, neacordarea salarizării solicitate este determinată de criteriul nivelului parchetului la care lucrează procurorii NA și și nu pe criteriul naturii cauzelor instrumentate, criteriu în referire la care de altfel Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii ( decizia nr. VI/2007), a statuat că este discriminatoriu în sensul art. 2 din pactul internațional cu privire la drepturile economice și politice și al art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De altfel și Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art. 1, art. 2 al.3 și art. 27 al.1 din OG37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Aceste decizii sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, așa cum prevede art. 11 al.3 din Legea nr.47/1992 astfel că, orice dispoziție din lege sau ordonanță, declarate neconstituționale, nu se mai pot aplica în nicio cauză.
Față de împrejurarea că indemnizațiile primite de reclamanți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, va respinge ca nefondată cererea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin., cu sediul în str.- nr.18, județul C, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud. -
31.10.2008
Dact.gref.
19 ex./31.10.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
