Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 540
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, N pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și de catre reclamanții împotriva sentinței civile nr. 106 din 29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 11.05.2009 s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimații - reclamanții la care s-a atașat copia deciziei civilă nr. 1375/2008 a Curții de Apel Timișoara.
Nemaifiind chestiuni prealabile, și față de împrejurarea că prin cererile de recurs toți recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 106/29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s- respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-au respins ca prescrise pretențiile formulate de reclamanți prin cererea de completare a acțiunii pentru perioada 01.10.2000 - 01.04.2005. S-a respins cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis în parte în acțiunea civilă având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție" formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, după cum urmează:
Pentru reclamanții, (), R, (), începând cu data de 01.04.2005 la zi.
Pentru reclamanții de la 1.09.2007, () de la 1.11.2005, () de la 3.07.2006, de la 10.07.2006, de la 16.07.2007, de la 25.02.2008, de la 25.02.2008 și de la 25.02.2008 la zi.
Pentru reclamanții, de la data de 1.04.2005 până la data pensionării. Pentru reclamanții de la data de 1.04.2005 la zi, exceptând perioada 23.01.2006 - 1.11.2007, de la 1.04.2005 până la 14.04.2008, de la 1.04.2005 până la 01.02.2008, de la 01.04.2005 la zi, exceptând perioada 15.11.2006 - 1.09.2007 și începând cu 25.02.2008 la zi, exceptând perioada 14.04.2008 - 27.10.2008.
Drepturile bănești cuvenite vor fi reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanții, R, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară, începând cu data de 01.10.2000 la zi și în viitor și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Prin cererea formulată la data de 24.09.2008 a solicitat a interveni în interes propriu în proces și intervenienta.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile ce nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani calculat de la data introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției a susținut că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OUG83/2000, astfel că pretenția reclamanților este fără temei legal.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri sau altor beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care, în speță, nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru considerentele ce se vor expune instanța a admis în parte acțiunea pentru reclamanții care au calitatea de grefieri și grefieri-arhivari, a respins acțiunea pentru ceilalți reclamanți (șoferi și aprozi), a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2000 - 01.04.2005 și excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Reclamanții în calitate de personal auxiliar și contractual în cadrul Tribunalului Neamț (la data formulării acțiunii) au solicitat despăgubiri reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut, ca urmare a aplicării unui tratament discriminatoriu.
Acțiunea pendinte are ca temei juridic discriminarea.
Instanța a apreciat că reclamanții, personal auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești au fost discriminați față de celelalte persoane aflate în condiții similare.
Astfel, a statuat prin decizia în interesul legii nr.XXI/10 martie 2008 că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la îndemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001."
De vreme ce a statuat că personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, avea dreptul la acest spor, și după intrarea în vigoare a OG83/2000, lipsirea reclamanților de acest spor echivalează cu o discriminare.
Mai mult decât atât, ultimele două alineate ale considerentelor deciziei în interesul legii, sunt relevante în speța dedusă judecății. Astfel, a reținut că: "A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, aleOrdonanței Guvernului nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și aleart. 1din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului".
S-a apreciat însă că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, discriminarea fiind raportată la ceilalți beneficiari ai acestui spor, iar nu la decizia XXI/2008, în considerarea dispozițiilor art.166 din Codul muncii.
Aceasta nu este prin ea însăși de natură a aprecia că prescripția nu a intervenit, scopul deciziei în interesul legii fiind acela de a unifica o practică neunitară, în nici un caz de a adăuga la lege.
Instanța a acordat aceste drepturi la zi.
Pretenția reclamanților personal auxiliar de specialitate de a li se acorda despăgubiri și pentru viitor este în contradicție cu practica Curții de la Strasbourg care a stabilit câmpul de aplicare a articolului 1 din Protocolul nr.1 prin intermediul unei succesiuni de hotărâri, în care a arătat că protecția oferită de acest articol se întinde doar asupra bunurilor actuale și pentru a avea un veritabil drept de proprietate, creanța trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de dreptul intern: să fie certă, lichidă și exigibilă.
Nu s- admis acțiunea reclamanților care nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești întrucât decizia în interesul legii mai sus invocată nu li se aplică și, ca atare, instanța nu a putut examina discriminarea invocată de aceștia întrucât decizia nr.820/3 iulie 2008 Curții Constituționale interzice acest lucru.
Legat de cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a găsit-o întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare bugetară, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din nr.HG386/2007.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta (), instanța a reținut că aceasta, raportat la art.52 Cod procedură civilă și la caracterul personal al raportului de muncă (invocat în susținerea cererii) este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
Impotriva acestei sentințe au promovat recursuri Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții, și, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice N în numele șipentru Ministerul Economiei și Finanțelor, critică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic,legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
Recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 282/2002 - executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea Contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.OUG 208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect asadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
II. Recursul reclamanților,, șicritică soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- greșit s-a reținut de instanța de fond că nu au vocatie la sporul de 50% întrucât nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate;
- greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în realitate dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării deciziilor în interesul legii 36/2007 și 21/2008.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepția prescripției
In speță sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
Prin prisma acestor considerente nu poate fi primită susținerea recurenților conform cu care ar fi fost repuși în termenul de a pretinde recunoașterea acestor drepturi odată cu pronunțarea deciziei în interesul legii nr. XXI/10.03.2008.
În raport cu data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, Curtea concluzionează că în mod corect prima instanță a respins ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 01.04.2005.
Mai susțin cei 6 recurenți - reclamanți că în mod greșit prima instanță le-a respins cererea pe fondul cauzei.
Așa cum rezultă din adresa nr. 191/19A/14.08.2008 aflată la fila 231 - dosar - al Curții de Apel Bacău recurenții au ( sau au avut) calitatea de aprozi, respectiv șoferi în cadrul Tribunalului Neamț.
Dispozițiile art.1 pct.3 alin.3 din Legea 17/2006, privitoare la calitatea conexă personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești a funcției de șofer si aprod au intrat în vigoare, potrivit dispozițiilor art.7 la data de 03.02.2007. Prin urmare, abia de la această fată se poate vorbi de calitatea conexă personalului auxiliar.
Însă de la aceeași dată, în baza dispozițiilor art.30 lit.a din OG 8/2007 (" la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996") reclamantul nu mai putea beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de noua lege de salarizare, respectiv /2007.
Prin urmare, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 nu mai puteau fi aplicabile, nici măcar în considerarea argumentelor deciziei în interesul Legii nr.21 din 10.03.2008, nici pentru trecut și nici pentru viitor, existând un nou act normativ cu caracter special care reglementa salarizarea personalului auxiliar.
Mai mult, în legătură cu dispozițiile acestei legi, mai trebuie arătat și că ele se aplică cu caracter obligatoriu numai personalului auxiliar de specialitate ce avea aceasta calitate conform Legii 92/1992 și ulterior conform Legii 567/2004 la data intrării în vigoare a OG 83/2000.
III. Recursul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminăriicritică, în esență, greșita reținere a calității sale procesuale pasive în cauză.
Urmează a fi respins recursul întrucât dispozițiile art. 27 alin.1 și 3 din OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu critica obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
IV. Recursul Ministerului Justiției- susține recurenta că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii întrucât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, atunci când a intrat în vigoare pentru această categorie profesională o lege specială de salarizare.
Recursul nu este fondat.
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art. 47 din Legea 50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 a s-a stabilit cu putere de lege, printre altele, că personalul auxiliar al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Este adevărat că prin art.30 din OG 8/2007 s-a abrogat expres Legea 50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege, însă se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO.
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanti fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamantii care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, au fost lipsiti de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de libertate ce se putea face conform art.1 din Protocol, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din OG 8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând a da prioritate normelor actului normativ european.
unei norme legislative a unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii și are efect exclusiv partes.
De altfel, la data la care Înalta Curtes -a pronunțat în recursul în interesul legii, era deja în vigoare OG 8/2007, instanța supremă nefăcând în niciun mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, în condițiile existenței OG 8/2007.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art. 312 cod pr.civilă urmează a fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI - B, sector 5,-, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - N,- Bis, jud. N,CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul in B,Piata nr.1-3,sector 1 si de catre reclamanții, și toți cu domiciliul la Judecătoria N, jud. N împotriva sentinței civile nr. 106/29.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.
.ct/2 ex.
22.05.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
