Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 537

Ședința publică de la 11 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR

- - - JUDECĂTOR

GREFIER -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL APĂRĂRII și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 66 din 08.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Apărării, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:

Consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Apărării depune la dosar copie de pe sentința civilă nr. 55 din 19.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București într-o speță similară. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Apărării având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată. Arată că în ce privește primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 cod pr.civilă instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești în același sens s-a pronunța și Curtea Constituțională printr-o deciziei prin care a dispus că aceste dispoziții sunt neconstituționale.

In ce privește cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă instanța de fond motivează greșit hotărârea pe dispozițiile art. 35 din OUG27/2006 potrivit cărora drepturile salariale al magistraților vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. Mai arată că art. 35 din OUG27/2006 a fost abrogat și nu se justifică creșterile salariale începând cu data de 01.04.2007 și 01.10.2007. In ce privesc celelalte recursuri promovate de ceilalți doi recurenți solicită admiterea acestora așa cum au fost formulate.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursurilor de față reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 66/08.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate. S-a admis acțiune având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții G, cu domiciliul ales la Parchetul Militar Iași - Biroul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării Naționale și Parchetul - Secția parchetelor militare( 02520 B) să plătească reclamanților drepturile reprezentând creșteri salariale de: 5% începând cu 1.01.2007, față de nivelul salariului brut din decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007, față de nivelul salariului brut din martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007, față de nivelul salariului brut din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.

A fost obligat Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pentru a pronunța această sentința prima instanță a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr-, reclamanții G și au chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării - Secția Parchetelor Militare - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru obligarea la plata diferențelor salariale reprezentând indexările din anul 2007 (5% din 1.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, 2% din 1.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul septembrie 2007), actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. S-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt procurori militari la Parchetul Militar Iași, Biroul B și sunt discriminați contrar prevederilor art.1 din nr.OG137/2000, față de restul personalului pentru care Guvernul a acordat indexările pentru anul 2007, deși aceste indexări au fost acordate ca efect al creșterii prețurilor în anul 2007 față de 2006.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Apărării a solicitat respingerea acțiunii ca prematur formulată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. A arătat că susținerile reclamanților privind acordarea indexărilor unor categorii de magistrați ai, respectiv Parchetul de pe lângă sunt eronate, deoarece la data apariției nr.OG10/2007, dispozițiile din Legea nr.154/1998, referitoare la judecătorii, procurorul general și adjuncții săi, nu mai erau în vigoare, astfel că trimiterea pe care o face art.1 din această ordonanță la anexele I și III din Legea nr.154/1998, nu poate avea ca efect acordarea unor creșteri salariale acestei categorii de magistrați.

A solicitat totodată chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca în cazul admiterii acțiunii și obligării Ministerului Apărării la plata sumelor pretinse, chematul în garanție să fie obligat la rândul său, să asigure Ministerului Apărării sumele respective.

Ministerul Public prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, invocând neconstituționalitatea dispozițiilor art.2 alin.1 și art.11 din nr.OG137/2000. A invocat excepția privind necompetența instanței și inadmisibilitatea acțiunii.

Potrivit dispozițiilor art.II din nr.OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău.

În ceea ce privește excepțiile invocate, acestea au fost respinse.

Astfel, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Bacău, ca instanță de drept comun, față de natura litigiului și dispozițiile speciale ale nr.OUG75/2008.

Nici excepția inadmisibilității și prematurității acțiunii nu pot fi reținute, reclamanților neputându-le fi împiedicat dreptul de acces la o instanță de judecată pentru soluționarea pretențiilor privitor la drepturile salariale ale acestora.

În ce privește fondul cauzei, s-a constatat caracterul întemeiat al pretențiilor deduse judecății, față de considerentele ce se vor dezvolta:

Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".

Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".

În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.

Susținerile Ministerului Apărării potrivit cărora este dreptul exclusiv al legiuitorului să reglementeze creșterile salariale pentru anumite categorii de demnitari sau funcționari publici și că nu au fost încălcate prevederile art.14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării nu au putut fi reținute. Nici apărările Ministerului Public - Parchetul de pe lângă privind fondul cauzei, cu referire la inexistența vreunei discriminări față de modul special de reglementare pentru această categorie de personal, nu au fost reținute.

S-a avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.

S-a subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.

Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.

În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.

Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.

Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației a rezultat că reclamanții nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.

În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.

Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).

De altfel Curtea Europeană s-a pronunțat constant cu privire la calitatea de "bun" a drepturilor prevăzute de sistemele de protecție socială (. împotriva Austriei/16.12.1974, împotriva Austriei/1996). Este de reținut că în cazul în care dreptul garantat poate fi mărit periodic, doar cuantumul său poate fi supus unor restricții, nu și acordarea acestuia ca atare.

Nu în ultimul rând s-a menționat că soluția privind admiterea acțiunii nu contravine practicii constituționale cu referire la aplicarea nr.OG137/2000.

Instanța prin soluția pronunțată și față de argumentația acesteia, nu adaugă la lege, ci reținând calitatea de bun garantat a acestui drept, conform atât practicii Curții Europene cât și a, reține că diferența de tratament aplicată la un moment dat reclamanților nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia în interesul legii nr.21/2008 a J).

Față de aceste considerente, curtea a admis acțiunea și a obligat pârâții, Ministerul Public - Parchetul - Secția Parchetelor Militare să plătească reclamanților drepturi salariale potrivit dispozitivului sentinței, în sumă reactualizată, având în vedere că reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă repararea prejudiciului suportat ca urmare a neplății sumelor datorate.

În ceea ce privește solicitarea obligării pârâtului de a include și aloca în bugetul Ministerului Publica sumelor necesare plății drepturilor acordate reclamanților, acestea s-au admis, având în vedere art.13 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice potrivit căruia acesta coordonează acțiunile ce sunt în sarcina Guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătește bugetele anuale și bugetele de rectificare. Drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul în calitatea sa va aloca sumele necesare, în lipsa stabilirii unei obligații concrete hotărârea judecătorească fiind lipsită de conținut, situație ce ar contraveni principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Ca urmare a admiterii acțiunii față de pârâtul, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Apărării față de același pârât.

Impotriva acestei sentințe au promovat recursuri Direcția Generală a Finanțelor Publice B în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării, si Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - secția Parchetelor Militare, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul sub nr-.

Ulterior, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009 s-a dispus înaintarea recursurilor la Curtea de Apel Bacău unde au fost înregistrate sub nr-.

Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelorcritică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic,legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 282/2002 - executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea Contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.OUG 208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.

Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite,precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.

În mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.

II. Recursul Ministerului Apărării,critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:

- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se legiuitorului;

- hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii;

Recursul este nefondat.

Intimații - reclamanți fac parte din categoria procurorilor militari, care, ca urmare a prestării unei munci, au dreptul la o salarizare echitabilă și satisfăcătoare fără limitări și restrângeri datorate devalorizarii monedei nationale, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare.

Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații si procurorii, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.

Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.

Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că ei nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.

III. Recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângăcritică hotărârea primei instanței pentru următoarele motive:

- nelegal s-a reținut că neacordarea indexărilor prevăzute de OG10/2007 categoriei profesionale a judecătorilor și procurorilor reprezintă o discriminare în sensul dispozițiilor OG137/2000, cu atât mai mult cu cât dispozițiile din ordonanță au fost declarate neconstituționale prin decizia 821/2008 a Curții Constituționale.

- au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești.

Recursul este nefondat.

Astfel, recurentul a invocat nelegalitatea sentinței în raport de decizia 821/03.07.2008 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 1,2,3 și 27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii si să le inlocuiasca cu măsuri create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Aceste susțineri ale recurentei sunt însa neintemeiate, față de faptul că scopul urmărit prin OG10/2007 este de a asigura o protecție față de creșterea prețurile de consum și a inflației, discriminarea apare prin modul în care se asigură o astfel de protecție doar unora dintre categoriile de personal salariat al sistemului bugetar, contrar dispozițiilor art. 7 și art. 23 din Protocolul Universală a Drepturilor Omului, prin care este garantat dreptul la protecție egală a legii, împotriva oricărei discriminări și dreptul la o retribuție echitabilă și satisfăcătoare.

In raport de aceste reglementări și de prevederile art. 20 din Constituția României,in mod corect prima instanta a procedat la admiterea acțiunii formulate.

In ce privește al doilea motiv de recurs invocat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Curtea de Apel Bacăua răspuns la el în momentul analizării recursului Ministerului Apărării, parte din motive fiind comune.

Pentru considerentele sus-arătat și în baza dispozițiilor legale menționate, vor fi respinse ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE - B,-- 3, jud. B, MINISTERUL APĂRĂRII - B, sector 5,--5 și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 66 din 08.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 11.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu

- - - -

- -

GREFIER,

Red.sent., El.

Red.

.ct/2 ex.

22.05.2009.

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu

#Judecator Liliana Ciobanu

Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Bacau