Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- drepturi salariale

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 541

Ședința publică din 5 mai 2009

PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen

Grefier - -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și de Ministerul Finanțelor Publice - prin S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 952 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și reclamanții-intimați, a, I, a, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Fălticeni.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 25.03.2008 reclamanții, a, I, a, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu noiembrie 2000 și în continuare, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, obligarea pârâților Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.

Au mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și supra solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 28.03.2005, iar pe fondul cauzei a solicită respingerea acțiunii ca nefondată întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești revine ordonatorilor de credite bugetare. Ministerul Justiției - ordonator principal de credite, respectiv Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava - ordonatori secundari.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava - Secția civilă a pronunțat sentința nr. 952 din 8 mai 2008 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice;

- a respins cererea de plată a drepturilor salariale aferente perioadei 2000 - 25.03.2005 ca fiind prescrisă;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, I, a, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava;

- a bligat pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 25.03.2005 - 08.05.2008, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății;

- a obligat pârâții Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților;

a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.

În motivarea soluției, instanța a reținut în legătură cu excepția, că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, justificată de atribuțiile sale conform art.19 din Legea nr.500/2002 și art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005.

Cu referire la fondul cauzei instanța a reținut în esență că, reclamanții au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 care produce efecte juridice chiar dacă a fost abrogat expres prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Aceasta deoarece abrogarea s-a făcut cu încălcarea Legii nr.125/2000 și a dispozițiilor constituționale referitoare la delegarea legislativă, din cuprinsul actului de abrogare - OG nr.83/2000 nerezultând "utilitatea publică " a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra acestui spor - în contextul în care acest spor, fiind un drept de creanță, este un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO. Ori, acest text vizează situația dreptului oricărei persoane la respectarea bunurilor sale, drept ce nu poate fi lipsit decât pentru o cauză de utilitate publică în condițiile legii și conform principiilor generale de drept internațional.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Justiției și Libertăților

În motivarea recursului formulat pârâtul Ministerul Justiției a invocat în principal nelegalitatea sentinței, pentru aplicarea la pronunțarea ei a unor dispoziții legale abrogate - art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2000 ( a se vedea memoriul de recurs 34-37 dosar tribunal).

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat în recurs nelegalitatea sentinței pentru pretins greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu invocarea. Legilor bugetare anuale care stabilesc obligația de a stabili salariul de bază de către ordonatorul de credite - în speță Ministerul Justiției (ordonator principal) și Tribunalul și Curtea de Apel Suceava (ordonatori secundari); art.6 din Legea nr.500/2002.

Motivele de recurs invocate de recurente cu trimitere la prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă nu sunt fondate.

Cu referire la recursul Ministerului Justiției, este de observat că în speță, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost corect aplicat la pronunțarea sentinței, instanța de fond motivând în detaliu că "abrogarea" lui prin OG 83/2000 prin încălcarea normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă și a Legii nr.125/2000, nu poate opera.

Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".

Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin Legea 125/2000 nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul acesteia a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."

Analizând prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 "Evenimentele legislative " - care arata ca:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.", se constata ca abrogarea nu a fost dispusa in mod legal.

Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publică.

Cum în cauză prevalează față de conflictul existent între OG nr.83/2000 de abrogare a art.47 din Legea nr.50/1006 și Protocolul la CEDO, acesta din urmă - în conformitate cu art.20 alin.2 din Constituția României, rezultă că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale.

Nici recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B nu este fondat, sub aspectul motivelor de criticare a sentinței, invocate.

Acesta are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece: în discuție sunt plăți salariale ce vizează sistemul bugetar și conform art.19 din Legea nr.500/2002 și art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, acest pârât ordonează acțiunile sistemului bugetar pentru pregătirea legilor bugetare anuale, a legilor de rectificare bugetară, de aprobare a contului anual de execuție și are atribuții inclusiv la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului legii de rectificare a acestui buget și chiar la rectificările corespunzătoare.

De urmare a considerentelor expuse;

Conform art. 316 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, și de Ministerul Finanțelor Publice - prin S, împotriva sentinței nr. 952 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. fond

Tehnored.

Ex. 2/27.05.2009

Președinte:Gheorghiu Neculai
Judecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Suceava