Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 566
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,- și de pârâtul și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 46 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, reprezentantul pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și reclamanții intimați:, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -,. -, -, -, --, -, G, G, -, -, -, -, -, -, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 21.09.2007, reclamanții:, -, -, -, -, -, G, G, -, -, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și unitățile din subordine, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Finanțelor Publice B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.09.2004 și până la 01.02.2007, dată la care au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996, prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007; obligarea acestor pârâți la plata reactualizată la zi a sumelor cuvinte la data plăților efective, avându-se în vedere indicele de inflație, precum și indexările semestriale cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de către Comisia Națională pentru Statistică, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 și obligarea la efectuarea mențiunilor cu privire la aceste sume în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în intervalul pentru care au formulat prezenta acțiune, au avut și au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la unitățile de parchet de pe raza județului
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin dispozițiile art. 50 din G 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, au fost abrogate și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 30 lit. a din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul de justiție "la data intrării în vigoare, se abrogă: Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Of. partea I nr. 563 din 18.11.1999, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit art. 41 din OUG27/2006 " la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se abrogă: a) OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Of. al României, partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea 347/2003, cu modificările și completările ulterioare".
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce OUG177/2002 prevedea în mod expres, în art. 50, că se abrogă și Legea 50/1996, în art. 41 din OUG27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai OUG177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, reclamanții au apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 fost și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementa și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate, lucru ce nu s-a întâmplat.
Prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că se abrogă articolul 47 din Legea nr. 50/1996. Abrogarea nu poate produce efecte juridice, întrucât OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică, conform art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, susținând, în esență, că textul de lege - art. 47 din Legea nr. 50/1996 - pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, a fost abrogat, potrivit art. 2 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Același pârât a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună ca acest minister să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză.
Prin sentința civilă nr. 46 din 20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA, s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea reclamanților, -, -, -, -, -, G, G, -, - și.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava la plata sporului de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară și la reactualizarea în funcție de rata inflației până la plata efectivă.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere pentru indexarea semestrială cu indicele prețurilor de consum la produsele agricole, conform art. 3. 142/1999.
Au fost obligați pârâții susmenționați la efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă cu privire la sporul susmenționat.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare pentru plata sporului menționat.
S-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă.
Este de precizat că acest minister este cel care coordonează activitățile aflate în responsabilitatea sa legate de sistemul bugetar.
În considerarea art. 16 lit. a, 18 pct. 2 lit. b, 19 și 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, acest ordonator de credite constituie unicul organ care prin legea bugetară de rectificare asigură utilizarea fondurilor destinate finanțării altui ordonator de credite.
Este de reținut că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat, precum și că, în conformitate cu art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată de instituțiile bugetare, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlul de cheltuieli.
Referitor la fondul cauzei, este de reținut că Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008, a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Public.
Ministerul Economiei și Finanțelor Sac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.09.2004 - 20.09.2004 și a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat că nu are calitatea de ordonator principal de credite și nu are posibilitatea alocării fondurilor pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Arată că un asemenea capăt de cerere nici nu a fost formulat de reclamanți.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de lege, acest atribut neputând fi extins asupra, ca obligație dispusă de instanță.
Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Concluzionând, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorilor de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, iar nu Ministerului Economiei și Finanțelor.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile prin admiterea excepțiilor invocate.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru pretențiile anterioare lunii octombrie 2004, motivat de faptul că instanța de fond nu a cercetat intervenția prescripției în perioada menționată, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, acțiunea pentru această perioadă fiind prescrisă.
Deși reclamanții solicită acordarea dreptului pentru intervalul de timp între 1.09.2004 - 1.02.2007, totuși, văzând că aceștia au înregistrat acțiunea în luna octombrie 2007, se reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de trei ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, era împlinit.
A apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
A învederat instanței că, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art. 329 alin. 1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr. 5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat conform deciziei nr. 21/10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13 iunie 2008.
În aceste condiții, a apreciat că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă "Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie".
A apreciat că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există, în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Examinând recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă introdusă la Tribunalul Suceava și înregistrată sub nr- din 24.09.2007, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.09.2004 până la 1.02.2007, dată până la care au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996, până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007.
Față de data promovării acțiunii și văzând că în cauză este vorba de prestații succesive ale debitorilor pârâți, constând în plata lunară a sporului pretins de reclamanți, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, conform art. 12 din Decretul nr. 167/1998, așa încât excepția prescrierii dreptului reclamanților, invocată prin prezentele recursuri, nu este întemeiată în cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În vederea reparării integrale a pagubei și a acoperirii integrale a prejudiciului, drepturile salariale trebuie actualizate în raport de indicii de inflație de la data plății.
În mod corect a dispus prima instanță efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale reclamanților, atâta timp cât acest spor de suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat din indemnizația brută lunară, are temei legal și a fost acordat reclamanților.
Se observă, din actele și lucrările dosarului de fond, că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat în fața primei instanțe, filele 83 - 85 dosar, cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere care îndeplinește condițiile cerute de art. 60 Cod procedură civilă.
Față de atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor cu privire la bugetul de stat, cât și având în vedere calitatea de ordonator principal de credite ale Ministerului Public, cererea de chemare în garanție este admisibilă în cauză.
Reclamanții au cerut, prin acțiune, obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.09.2004 și până la 1.02.2007, însă prima instanță nu a arătat prin dispozitivul sentinței întinderea dreptului, trecând astfel peste principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Pentru reclamantul se constată, potrivit tabelului nominal depus la filele 70-71 dosar fond, că acesta a activat în funcția de procuror în perioada 1.07.2003 - 3.11.2006.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să modifice în parte sentința civilă, în sensul celor arătate mai sus.
În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru aceleași motive, se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 46 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-) și, în consecință:
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 1.09.2004 - 1.II.2007, iar pentru reclamantul până la 31.2006.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
5.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
