Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 568
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în B,--81, sector 1, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 322 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți și reclamanții intimați G, și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 27.11.2007, reclamanții G, și G au chemat în judecată pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin reprezentanții săi legali, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar datorat foștilor magistrați-procurori G și, pentru perioada 26.11.2004 - 1.08.2005 și respectiv fostului magistrat-procuror G, pentru perioada 26.11.2005 - 1.11.2005; plata sumelor actualizate la zi, în raport de rata inflației la data plății efective; să se facă mențiunile cu privire la aceste sume în cărțile de muncă; Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă, fondurile necesare achitării sumelor pentru plata despăgubirilor.
În motivare, reclamanții arată că au fost magistrați - procurori în cadrul, structură centrală devenită ulterior și s-au pensionat la cerere, după cum urmează: la data de 1 august 2005 G și, iar pe 1 noiembrie 2005
În fapt, reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Reclamanții susțin că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Reclamanții mai arată că, acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative
Mai menționează că, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la fila 16 dosar fond, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că sporul solicitat de reclamanți este de natură salarială, iar potrivit dispozițiilor Codului muncii, într-o astfel de acțiune, părți în proces sunt numai reclamanții și pârâții, care au atribuții în salarizarea acestora, respectiv Ministerul Public, Direcția Națională Anticorupție și
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că, prin nr.OUG 177/2002, au fost abrogate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
Faptul că acest act normativ a fost abrogat prin nr.OUG 27/2006 nu are nici un fel de relevanță juridică asupra actelor normative sau dispozițiilor legale pe care nr.OUG 177/2002 le-a abrogat atunci când era în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la fila 23 dosar fond, Ministerul Public Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că, potrivit art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor acestor categorii de personal revine Curții de Apel București.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate în mod expres prin art. 1 pct. 2 din nr.OG 83/2002, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
excepție prevederile din care OG are prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Or, în speță nu este dată această situație, voința legiuitorului fiind ferm exprimată în cuprinsul nr.OG 83/2000, în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Același pârât a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca cel chemat în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 322 din 18.II.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca nefondată; respinsă excepția privind necompetența materială a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, ca nefondată; admisă acțiunea având ca obiect "drepturi bănești"; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, datorat foștilor magistrați G și, pentru perioada 26.11.2004 - 1.08.2005, respectiv pentru perioada 26.11.2004 - 1.11.2005 pentru G, sume ce urmează a fi reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective; a fost respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, referitor la aceste sporuri, ca nefondat; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Public - Parchetul de pe lângă - Direcția Națională Anticorupție fondurile necesare achitării sumelor pentru plata despăgubirilor; a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor cuvenite reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are ca atribuții și elaborarea actelor normative de rectificare a bugetului anual, la propunerea ordonatorului principal de credite - Ministerul Public.
Ulterior, îi revine obligația de a vira la bugetul de stat, aprobat de parlament, către ordonatorii principali de credite, fondurile necesare achitării sumelor solicitate și aprobate conform metodologiei mai sus arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit."c" Cod procedură civilă, Tribunalul Suceava are competență materială de a soluționa acțiunea ce are ca obiect un conflict de drepturi decurgând din neplata unor drepturi salariale, așa cum a fost definit prin art. 248 alin. 3 din Codul muncii și art. 3 din Legea nr. 168/1999, modificată și completată, cât și teritorială, conform art. 284 alin. 2 din Codul muncii.
Dispozițiile art. 36 alin. 1, 2 din nr.OUG 27/2006, invocate de pârât, se referă la modul de stabilire a drepturilor salariale și la competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva soluțiilor pronunțate în cazul contestării asupra modului de stabilire a drepturilor salariale, aceste dispoziții nefiind incidente în cauza de față.
Reclamanții au fost magistrați - procurori în cadrul, devenit ulterior Direcția Națională Anticorupție, până la data pensionării.
Prin cererea de față au solicitat obligarea pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Economiei și Finanțelor B la plata sporului prevăzut de Legea nr. 50/1996, republicată, G și pentru perioada 26.11.2004 - 1.08.2005 și G pentru perioada 26.11.2004 - 1.11.2005.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996 deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași Lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativa în concret ale art. 56 "Evenimentele legislative" - care arata că:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", se constată că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai mult lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție, invocând următoarele:
Inițial, sporul de 50% de solicitare neuropsihică nu era prevăzut de Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Abia prin OG9 din 28 iulie 1997, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a menționat, la punctul 32 "După articolul 42 se introduce articolul 42^1, cu următorul cuprins: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații de la instanțele judecătorești și de la parchete, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin OG56 din 28 august 1997 privind modificarea și completarea OG9/1997, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, acest articol a fost modificat prin punctul 2 al acestui act normativ, în sensul "La punctul 32, articolul 42^1 va avea următorul cuprins: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar".
După care, Legea 104 din 11 iunie 1999 privind aprobarea nr.OG 9/1997 și a nr.OG 56/1997 stabilește o formă finală a acestui articol la punctul 12: La articolul I punctul 32, articolul 42^1 va avea următorul cuprins: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar", incluzând și personalul auxiliar în categoria celor care primesc sporul de 50% și excluzând executorii judecătorești.
La republicarea din 18 noiembrie 1999 Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, dispozițiile articolului 42^1 au fost regăsite în forma stabilită de Legea 104/1999 la articolul 47.
Peste mai puțin de un an, la 29 august 2000, articolul 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost expres abrogat prin punctul 42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând următoarele:
Hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 26.11.2004 - 01.11.2005, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 3, pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041din același act normativ.
A declarat recurs și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
Pe fondul cauzei, a arătat că acordarea majorărilor salariale numai unei anumite categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice ce funcționează informații calificate nu are natura unei măsuri discriminatorii în raport cu prevederile art. 2 al. 1 și art. 4 din nr.OG 137/2000.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamanții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 67 și art. 68 din Legea nr. 168/1999, prezentul litigiul este un conflict de muncă, astfel încât, în conformitate cu art. 2 lit. c Cod procedură civilă, coroborat cu art. 284 al. 1 Codul muncii, competența de soluționare aparține tribunalului.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În vederea reparării integrale a pagubei și a acoperirii integrale a prejudiciului, drepturile salariale trebuie actualizate în raport de indicii de inflație de la data plății.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 322 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
13.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
