Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 590
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurent MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 243/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că la dosar au sosit relațiile solicitate de la Judecătoria Piatra Neamț, la fila 55 aflându-se adresa 249/11A/-.
Instanța constată că prin motivele de recurs aflate în dosarul Curții de Apel Bacău nr-, ambii recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, fapt pentru care constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.243/C/28.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5140/103,/2007, Tribunalul Neamța respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Ministerul Justiției și excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
A admis acțiunea reclamanților, ȘI
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț, iar în exercitarea atribuțiilor profesionale ei sunt obligați, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr. 03/2004, "ca, prin întreaga lor activitatesă respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor", iar potrivit art. 5 din acest Cod"au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate".Potrivit aceleiași dispoziții,"În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".Tot astfel, potrivit art.10 din Legea nr.303/2004 reclamanților le este interzis să își exprime în mod public opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare, nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor constituind abatere disciplinară potrivit art. 99 lit. d din aceeași lege.
S-a reținut că principiul confidențialității profesionale a magistraților este reglementat, cu același conținut, și pe plan internațional, fiind unul din principiile fundamentale adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, desfășurat la Milano în anul 1985, aprobate ulterior prin Rezoluțiile nr.40/32/29.11.1985 și nr. 0/146/13.12.1985, prin care s-a stabilit că judecătorii au obligația de a păstra secretul profesional în ceea ce privește deliberările și informațiile confidențiale dobândite în timpul exercitării altor atribuții profesionale decât ședințele de judecată publice, și că nu pot fi obligați să depună mărturie în astfel de cauze.
Dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr.544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:. " informațiile privind deliberările autorităților","informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii",precum și"informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".
Obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art.13 din nr.OUG123/2003), al personalului CNSAS (art.13 din OG nr.9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (potrivit art.10 din Legea nr.274/2004), al celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale (art.14 alin.1 din Legea nr.228/2003), al personalului din administrația publică ( art.10 din Legea nr.274/2004), din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării (art.30 alin.3 din nr.OG137/2000), al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr.444/2006), al muzeografilor (art.25 alin.4 din Legea nr.311/2003). n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.
Prin urmare, deși reclamanții au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socioprofesionale menționate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care tabilirea drepturilor magistraților se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea, interdicțiile și incompatibilitățile specifice funcției, încălcându-se totodată principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art.16 alin.l din Constituția României.
Instanța a apreciat că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale obligate la confidențialitatea lucrărilor. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu s-a reținut susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. A considera că numai primei categorii de cauze îi sunt aplicabile prevederile nr.OG 137/2000 republicată ar însemna o restrângere nepermisă a domeniului de aplicare a normelor legale privind discriminarea și, implicit, a dreptului constituțional de liber acces la justiție.
Pronunțându-se asupraîmpotriva Românieia statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", ori dacă nu"există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."Pârâtul Ministerul Justiției nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament, argumentele sale vizând, pe excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivată pe considerentul absenței unei reglementări legale, iar pe fond inexistența criteriilor pe baza cărora să poată fi demonstrată discriminarea reclamanților în raport de alte categorii socioprofesionale.
De asemenea nici apărarea aceluiași pârât, în sensul că prin Hotărârea nr. 318/2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-ar fi pronunțat că nu ar exista un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați și alte categorii socio - profesionale, nu poate fi primită întrucât soluțiile date de această autoritate nu sunt obligatorii așa cum, în dreptul intern, nici jurisprudența instanțelor nu constituie izvor de drept, cu atât mai mult cu cât hotărârea invocată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanții din cauza de față.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta s-a înlăturat întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a respins întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din OG137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice
I- Ministerul Justiției invocă lipsa calității procesuale pasive a sa, întrucât nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare. Pe fond se motivează că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, iar în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000 și a dispozițiilor Constituției, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.
În drept a invocat art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează în recurs lipsa calității procesuale pasive în lipsa unui raport judiciar direct cu reclamanții, solicitând respingerea acțiunii pe acest considerent.
Curtea, analizând recursurile, le reține nefondate.
1. Nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Justiției, întrucât nici nu a fost chemat de reclamanți ca organ cu atribuții de legiferare cum susține, de altfel în mod formal.
În cauză, Ministerul Justiției, are calitate de pârât ca ordonator principal de credite în domeniul justiției, ca fiind cel care prin legea bugetului anuală, primește banii necesari desfășurării activității de justiție și deci implicit cel care gestionează fondurile necesare plății magistraților și personalului auxiliar din justiție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de recurs însușindu-și considerentele atât în ce privește discriminarea cauzată de legislația internă și care este sancționată de legislația europeană CEDO.
De altfel, chestiunea litigioasă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia 46 din 15 decembrie 2008- obligatorie în temeiul art. 329 alin.3 Cod procedură civilă), prin admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea 304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În ce privește calitatea Ministerului Economiei și Finanțelor, este de observat că acesta a fost chemat în judecată tocmai în considerarea atribuțiilor pe care le are conform Legii finanțelor publice nr.500/2002, A HG nr.386/2007, precum și a legilor anuale bugetare și potrivit cărora procedează la distribuirea și alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, în urma rectificărilor bugetare hotărâte de Guvern.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, Curtea în temeiul art.312alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurent MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 243/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ȘI și intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.
Președinte, Judecători,
PT., ieșită la pensie
semnează Președinte Instanță
Grefier,
Red./
Red.
Tehn.2 ex.-09.06.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
