Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 594
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE V împotriva sentinței civile nr. 119 din 13 XI 2008 Curții de Apel Iași intimați fiind:, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată; intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări și un înscris - copie după dispozitivul sentinței civile nr. 250 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic V, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2198/89/29.07.2008 și, după apariția nr.OUG75/2008, sub nr- pe rolul Curtii de Apel I, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, în contradictoriu și pe baza probelor ce se vor administra, să dispună obligarea primilor trei pârâți la plata sporului de vechime în muncă, începând cu data de 26.07.2005 și până la data de 15.12.2005, actualizat cu rata inflației la data efectuării plății,iar Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Reclamantul a mai solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, precum și recalcularea pensiei sale, ca urmare a schimbării bazei de calcul a acesteia, prin luarea în considerare a acestor noi venituri.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada pentru care a solicitat drepturi bănești, a funcționat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin art.31 din Legea nr. 50/1996, atât magistraților cât și personalului auxiliar. Prin nr.OG 83/2000 de completare și modificare Legii nr. 50/1996 vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută pentru magistrați, ci doar pentru personalul auxiliar, dar nici nu a fost abrogat art. 31 din Legea nr. 50/1996. Aceeași omisiune se regăsește și în OUG nr. 177/2002. Prin art. 9 al. 4 pct. 2 din nr.OG 83/2000 se prevede că "orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă", aceeași formulare regăsindu-se și în art. 50 al. 2 din nr.OUG 177/2002, reclamanții apreciază însă că art.31 din Legea nr. 50/1996 nu este unul contrar acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, ci unul complementar, fiind în vigoare și în prezent.
S-a mai arătat că, începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000, respectiv 1.12.2000, magistraților nu li s-a mai calculat și plătit sporul de vechime.
Prin decizia nr.XXXVI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul stabilit de lege.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, a depus întâmpinare in fata primei instanta prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, susținând că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reprezentanți legali, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în capătul de cerere referitor la actualizarea pensiei, iar pe fondul cauzei, a arătat că, în ceea ce privește îndreptățirea reclamantului la plata sporului de vechime, aceasta a fost stabilită prin decizia nr.XXXVI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fondul cererii de actualizare a pensiei, pârâtul a arătat că aceasta este nefondată, invocând în acest sens disp.art.18 alin.2 din Hotărârea nr.1275/2005 și art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004.
S-a mai arătat că, întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de către legiuitor prin legea bugetului de stat, plata sumelor solicitate de către reclamant se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat în cauză și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că cererea privind îndreptățirea reclamantului la plata sporului de vechime pentru perioada solicitată este fondată, pentru următoarele considerente:
Conform adeverinței nr.4322/VI/14/06.11.2008, reclamantul a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în perioada 26.07.2005-15.12.2005.
Prin decizia nr.XXXVI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul stabilit de lege.
În temeiul disp. art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, s-a considerat ca fiind fondată și cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății sporului de vechime.
În consecință, s-a admis cererea reclamantului de obligare a primilor trei pârâți la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada: 26.07.2005- 15.12.2005, actualizat cu rata inflației la data efectuării plății și a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Având în vedere considerentele expuse anterior, a fost admisă cererea formulată de către reclamant privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății dispuse prin prezenta hotărâre și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care are același obiect.
În temeiul disp.art.165, 158 alin.3 din Cod.proc.civ. și art.155 din Legea nr.19/2000, a fost disjunsa și declinata în favoarea Tribunalului Vaslui competența de soluționarea a cererii formulate de către reclamant privind reactualizarea pensiei.
În temeiul disp.art.165, 158 alin.3 din Cod.proc.civ. și art.296 dinCodul muncii,a fost disjunsa și declinata în favoarea Tribunalului Vaslui sicompetența de soluționare a cererii formulate de către reclamant privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtii Ministerul Economiei și Finanțelor si Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
În motivarea recursului sau, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamant, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, care intocmeste propriul buget cu anexele la acesta, conform art.35 al.1 din Legea 500/2002, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului sau, întemeiat în drept tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat acordarea de catre prima instanta a drepturilor banesti actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, sustinand ca nu poate fi inscrisa in bugetul propriu nici o plata fara baza legala, conform art.14 din Legea 500/2002.A mai aratat recurentul ca in mod gresit a fost respinsa cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamant, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget,la cererea ordonatorului principal de credite, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Si recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat.
Acordarea actualizata a sumelor datorate cu titlu de spor de vechime a fost in mod corect pronuntata de instanta de fond, doar in acest mod fiind posibil a se asigura o justa si integrala despagubire pentru prejudiciul suferit de reclamant. Baza legala pentru inscrierea sumelor in bugetul ordonatorului principal de credite, de care face vorbire recurentul, este chiar prezenta hotarare judecatoreasaca, ce are putere de lege.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a apreciat ca nu sunt intrunite in cauza conditiile prevazute de art.60 si urm.pr.civ. intrucat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate indrepta in speta impotriva celuilat parat, obligatiile lor rezultand din prezenta fiind diferite si avandu-si izvorul in dispozitii legale distincte.
În consecință, față de considerentele expuse,vazand ca sentinta a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea corecta a legii si avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si Ministerul Economiei și Finanțelor impotriva sent.civ.nr.119/13.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2 ex.-22.06.2009-
Curtea de Apel I: -;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
