Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 598/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.598
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.595 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, precum și reclamanții intimați -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 21.01.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea acestora la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre aceștia a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 până la data pronunțării hotărârii. Totodată au solicitat actualizarea acestor sume în raport cu indicii de inflație a monedei naționale de la data scadenței până la data plății efective și obligarea la plata dobânzilor legale prevăzută de OG nr.9/2000 aferentă debitului restant de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
Au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției a fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în cazul asiguraților baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie conform art.23 alin.1 din Legea nr.19/2000 salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă sau veniturile asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1,2 și 4. Au mai arătat că, art.23 alin.3 stabilește o plafonare a maximului acestei baze de calcul, plafonare care a fost înlăturată prin intrarea în vigoare a Legii nr.250 din 19.07.2007 care a modificat alineatul 3 al art.23 din Legea nr.19/2000 în sensul că "baza de calcul prevăzută la alineatele 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Au mai arătat reclamanții că, prin această modificare a fost înlocuită limitarea bazei de calcul astfel că aceasta nu poate depăși plafonul de maxim 5 ori a salariului mediu lunar pe economie lăsând fără obiect art.183 alin.3 din Legea nr.19/2000 prin care se stabilea că "la data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale suportată de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1,2 și 4 nu va diminua venitul net al acestora" și că "aplicarea prevederilor alineatului 1 pentru asigurații prevăzuți la art.5 alineatul 1 pct.1,2 și 4 se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale raportate de aceștia conform prezentei legi".
De asemenea, au mai arătat că, potrivit aceluiași articol 183 din Legea nr.19/2000 aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate se face astfel încât contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora. -, prin modificarea articolului 23 din Legea nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007 au rămas fără obiect prevederile art.183 alin.3 din aceeași lege, fapt ce a determinat abrogarea lor expresă ulterioară prin art.11 din OUG nr.91/2007. -, modificarea unui act normativ implică potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestora și redactarea lor într-o nouă formulare.
Potrivit art.60 din aceeași lege, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează de la data intrării în vigoare a actelor identificându-se cu aceasta, intervențiile ulterioare de modificare sau de completare trebuind să fie raportate tot la actul de bază. Or, prin Legea nr.250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art.183 din Legea nr.19/2000 respectiv, alineatele 1,2 și 4 care rămân în vigoare.
Au mai arătat reclamanții că, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată trebuia să se facă și aplicarea dispozițiilor alineatelor 1,2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000 rămase în vigoare fără a se diminua venitul net al reclamanților. - se impunea să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr.250/2007 după care, această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum al contribuției de asigurări sociale - în temeiul art.183 alin.2 și conform metodologiei stabilite atât prin alineatul 4 al aceluiași articol cât și prin Ordinul nr.340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale modificat prin Ordinul nr.218/2001 și Ordinul nr.718/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bas olicitat respingerea acțiunii invocând lipsa calității procesuale pasive, arătând că, potrivit legilor bugetului de stat ordonatorii principali de credite sunt cei care stabilesc numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte momente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea cheltuielilor de personal și numărul maxim de posturi aprobate pentru anul respectiv.
Pe fond a arătat că, nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât obiectul acțiunii îl vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea acestora.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000 fac parte din capitolul "dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a actului normativ ce reprezintă conținutul propriu zis al reglementării. A mai arătat că, în conformitate cu art.52 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative modificată și completată, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care, urmează să fie înlocuită de noul act normativ. -, dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure pe o perioadă determinată corelarea celor două reglementări astfel încât, punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive. A arătat că, deoarece din examinarea cuprinsului art.183 din legea nr.19/2000 rezultă că rațiunea acestuia a fost de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurări sociale este cert că el este inaplicabil, deoarece modificarea operată prin Legea nr.250/2007 a privit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu majorarea cotelor de contribuții, cele două situații fiind distincte.
Prin sentința civilă nr. 595 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților pentru perioada 1.08.2007 - 28.02.2008 diferențele de drepturi salariale, astfel:
- - 225 lei; - 207 lei; - - 345 lei; - 360 lei; - 205 lei; - 485 lei; - 345 lei; - 840 lei; - 625 lei; - 742 lei; - 485 lei; - 625 lei; - 1084 lei; - 1084 lei; - 1120 lei; - 105 lei; - 742 lei; - 1084 lei; - 245 lei; - 945 lei; - 345 lei; - 345 lei; - 225 lei, sume actualizate în funcție de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 de la data introducerii acțiunii - 21.01.2008 până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare pentru plata sumelor susmenționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanța a reținut că nu este dată, față de dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele Publice, care prevăd că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar "pregătirea proiectelor bugetare anuale sau a legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție". Cum capătul de cerere formulat împotriva acestui punct vizează tocmai obligarea acestuia pentru a pune la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor solicitate, instanța a constatat că, potrivit prevederilor menționate precum și conform atribuțiilor prevăzute de art.3 din HG nr.208/2005 și ale art.3 din HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor B are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt judecători la Tribunalul Botoșani, iar potrivit art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială". Având în vedere caracterul special al acestei dispoziții rezultă că, prin intervenirea dispozițiilor Legii nr.250/2007, prin care s-a modificat alineatul 3 al art.23 din Legea nr.19/2000, nu putea să se aducă atingere veniturilor nete realizate de magistrați. Calcularea contribuției de asigurări sociale potrivit regulii generale a fost de natură a diminua venitul net al reclamanților prin nesocotirea dispoziției legale menționate. De altfel, dispozițiile art.183 alin.4 din Legea nr.19/2000 prevăd că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate se face astfel încât contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Începând cu luna august 2007, așa cum rezultă din adresa nr.393 din 7.04.2008, veniturile realizate de reclamanți din indemnizația lunară au fost diminuate prin majorarea contribuției de asigurări sociale față de luna iulie 2007, situația menținându-se și pentru lunile următoare.
Din adresă a rezultat că, în perioada august 2007 - 28 februarie 2007 prin aplicarea acestei cote de contribuții de asigurări sociale majorate veniturile nete din indemnizații ale reclamanților au fost diminuate cu sumele reținute de prima instanță.
Față de aceste considerente și pentru respectarea interdicției de a nu se diminua venitul net al asiguratului invocată de reclamanți, instanța de fond a constatat că, pretențiile formulate de aceștia sunt întemeiate și ca urmare a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9.proc.civ. în motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile actelor normative, respectiv, art. 9 și art.11 lit.a din Legea bugetului de stat pe anul 2004, art.8 din Legea nr.511/2004 -legea bugetului de stat pe anul 2005 - care prevăd că ordonatorii principali de credite sunt cei care stabilesc numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte momente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea cheltuielilor de personal și numărul maxim de posturi aprobate pentru anul respectiv.
Pe fond a arătat că, nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât obiectul acțiunii îl vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea acestora.
Pârâtul Ministerul Justiției, în motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 9.proc.civ, a arătat că se impunea respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea 19/2000 fiind cuprinse în cap. "Dispoziții tranzitorii", înseamnă că acționează numai în cadrul termenelor prevăzute în aceste texte de lege. Mai mult, cum din examinarea cuprinsului art. 183 din Legea 19/2000 rezultă că rațiunea acestuia a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, este cert că acesta este inaplicabil deoarece modificarea operată prin Legea 250/2007 a privit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, iar nu majorarea cotelor de contribuții.
Examinând recursurile declarate în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului și prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărâre.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamantă, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie. De asemenea, reține Curtea că potrivit art.131 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate este neîntemeiată.
În ce privește recursurile declarate de pârâți, vizând fondul pricinii, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Botoșani, fiindu-le aplicabile prevederile art. 74 alin. 2 din Legea nr.303/2004, potrivit căruia drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile pprevăzute de prezenta lege, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.Ori, actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor este OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 183 din Legea 19/2000 invocate:
" 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și VI nu va diminua venitul net al acestora.
2. Aplicarea prevederilor alin.1 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin.1 pct. I, II și VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
3. Pentru asigurații care realizează venituri salariale mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevăzută la alin.2 se aplică la acest plafon.
4. Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern."
Se constată astfel că aceste dispoziții se referă strict la momentul intrării în vigoare a Legii 19/2000 și la înlăturarea efectelor de diminuare a veniturilor nete ale asiguraților ca urmare a introducerii noii cote de contribuții la bugetul asigurărilor sociale.
Legea 250/2007 modifică art. 23 alin. 3 din Legea 19/2000 referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale în sensul că aceasta se raportează la venitul brut realizat lunar. Legea 250/2007 nu prevede alte măsuri pentru înlăturarea efectelor lărgirii bazei de calcul a cotei de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, astfel încât apreciem că nu există temei legal pentru pretențiile reclamanților.
Chiar dacă s-ar admite incidența dispozițiilor art. 183 alin. 1, 2, 4 și în cazul lărgirii bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale conform Legii 250/2007, apreciem că tot nu există temei legal pentru acordarea diferențelor salariale solicitate de reclamanți, întrucât art. 183 alin. 4 prevede că aplicarea prevederilor referitoare la majorarea drepturilor salariale astfel încât noile reglementări să nu diminueze venitul minim al asiguraților se face pe baza unor norme metodologice aprobate de Guvern. Ori, în speță, este de observat că dispozițiile nr.HG403 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea 19/2000, au devenit inaplicabile datorită creșterilor salariale stabilite prin acte normative ulterioare, respectiv OUG nr.192/2002 și OUG nr.191/2002, creșteri de natură a acoperi majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Prin urmare, la acea dată nici o categorie de personal din sectorul bugetar nu mai beneficia de prevederile nr.HG403/2001. Mai mult chiar prin nr.HG687 din 12 iulie 2005 fost abrogată nr.HG403/2001, ceea ce întărește teza aplicabilității limitate în timp aad ispoziției art.183 din Legea nr.19/2000, derivată din caracterul său de normă tranzitorie, în prezent nemaiexistând vreun act normativ care să asigure mijloace pentru punerea în aplicare a acestei prevederi legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9, art.312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților B și să modifice în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B și MINISTERUL JUSTIȚIEI B, împotriva sentinței civile nr.595 din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților -, și, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 12.06.2009
jud.fond:
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Nicolae, Androhovici Daniela
